ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 418/2017

Decizia nr. 418/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 24 septembrie 2015, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul B. anularea Deciziei nr. 45 din 4 septembrie 2016 de desfacere a contractului de muncă, repunerea în funcția deținută anterior, precum și obligarea pârâtului la acordarea drepturilor bănești și a dobânzilor aferente începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reîncadrării în funcție și la plata sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Prin Sentința civilă nr. 219, pronunțată de Tribunalul Buzău în data de 1 martie 2016, instanța a respins cererea de chemare în judecată.

Apelul formulai de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1484 pronunțată în data de 23 iunie 2016, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat, la data de 8 noiembrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul nr. 9, în procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 10 noiembrie 2016, comunicarea raportului părților pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul B. a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului.

Recurentul A. a formulat punct de vedere la raport prin care a susținut admisibilitatea recursului.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul inițiat de reclamant are ca obiect un conflict, de muncă, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 266 din C. muncii, potrivit cărora sunt conflicte de muncă litigiile având ca obiect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Prin Decizia nr. 1484 din 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 219 din 1 martie 2016 a Tribunalului Buzău. Decizia este definitivă.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Situațiile de excepție prin care se derogă de la dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate prin alin. (2) al aceluiași articol, care prevede ca nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerarea dispozițiilor anterior citate, rezultă că, raportat la natura litigiului, Decizia nr. 1484 pronunțată în data de 23 iunie 2016 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este supusă recursului.

Principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Față de împrejurarea că decizia atacată este o hotărâre definitivă, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc că hotărârile date în apel, fără drept de recurs, sunt hotărâri definitive, aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deși reclamantul a arătat ca formulează cererea de recurs și împotriva sentinței primei instanțe, criticile vizează modul de soluționare a cauzei, subsumate fiind deciziei pronunțate în apel.

În consecință, pentru considerentele expuse, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1484 din data de 23 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., cu domiciliul în oraș Nehoiu, sat Valea Nehoiului, județul Buzău, împotriva Deciziei civile nr. 1484 din data de 23 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ocolul Silvic Penteleu, cu sediul în oraș Nehoiu, județul Buzău.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2017.

Procesat de GGC - GV