ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 541/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 5 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul A., în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C. la achitarea sumei de 6.000 RON, reprezentând prețul neachitat al materialului lemnos (cherestea rășinoase).

Prin sentința civilă nr. 2896 din 17 mai 2017, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1060/2017 din 20 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2896 din 17 mai 2017, pronunțată de Judecătoria Buzău.

Prin decizia civilă nr. 942 din 15 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1060/2017 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 05 iulie 2018.

Prin decizia civilă nr. 169 din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția perimării, invocată din oficiu, și a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În argumentarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut că decizia curții de apel este nefondată întrucât prezența sa la fiecare termen de judecată împiedică aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând recursul, din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 485 și art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Hotărârea care constată perimarea a fost pronunțată la data de 10 iunie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 16 iunie 2020.

Potrivit ștampilei aplicate pe cerere cu ocazia înregistrării acesteia, aflată la dosar, reclamatul A. a declarat recurs la data de 25 iunie 2020, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, prin decizia recurată, instanța de apel a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că prin încheierea din 07 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1060 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Reținând că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părților, începând cu 07 martie 2019 și până la data de 10 iunie 2020, deci pentru o perioadă mai mare de 6 luni, curtea de apel a constatat intervenită sancțiunea perimării.

Recurentul-reclamant și-a argumentat prezentul demersul judiciar afirmând că soluția de perimare este nefondată, față de împrejurarea că a fost prezent la fiecare termen de judecată.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii prin care instanța a statuat cu privire la intervenirea sancțiunii perimării.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentul-reclamant A. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 169 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 169 din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.