ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2017, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul 2 Dâmbovița", a chemat în judecată pe pârâta UAT Comuna Ulmi, reprezentată prin Primar, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului-debitor la plata sumei totale de 20.842,87 RON reprezentând plata de disponibilitate, dobânzi și penalități de întârziere, conform facturilor scadente emise în perioada 28.08.2013-21.04.2016 cuprinse în situația clienți - facturi + încasări, precum și plata cheltuielilor de judecata conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 312 din data de 13.03.2018, Tribunalul Dâmbovița, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a acestei instanțe; a admis excepția prescripției pentru facturile emise în perioada 28.08.2013-30.08.2014 și a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de reclamantă nu au temei legal, deoarece această plată de disponibilitate era datorată în condițiile în care pârâta încasa taxa de habitat conform prevederilor Hotărârii nr. 16/17.09.2010, or pârâta a susținut că începând cu data de 01.03.2011 nu a mai încasat această taxă de habitat.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente facturilor emise în perioada 28.08.2013-30.08.2014, instanța a admis-o față de dispozițiile art. 2517 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Management Integrat al Deșeurilor în județul Dâmbovița", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 620 din 02 noiembrie 2018 a admis apelul declarat de reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Management Integrat al Deșeurilor în județul Dâmbovița", împotriva sentinței nr. 312 din data de 13.03.2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ulmi, prin primar; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis acțiunea și a obligat intimata-pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 20.842,87 RON reprezentând plata de disponibilitate, dobânzi și penalități de întârziere; a menținut în rest sentința; a obligat intimata pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 1.720,5 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în ceea ce privește excepția prescripției că a operat întreruperea termenului prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, în termenul de 6 luni de la data de 22.06.2017, când a fost respinsă cererea de anulare condiționată de admisibilitatea prezentei cereri.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că nu au fost interpretate corect probele de la dosar, procedând la o reevaluare a acestora și constatând că această creanța facturată pârâtei este certă, lichidă și exigibilă și datorată în temeiul art. 14 alin. (1)-(4) din Hotărârea A.D.I. nr. 119/2013 și art. 16 din Hotărârea nr. 119/2013.

Împotriva deciziei nr. 620 din 2 noiembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ulmi prin Primar a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă solicită în principal, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise în perioada 28.08.2013-30.08.2014 și respingerii acțiunii introductive în tot.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 2537 pct. 2 C. civ. și art. 2539 alin. (2) C. civ., susținând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textele legale sus citate pentru a opera întreruperea cursului prescripției, întrucât cererea de chemare în judecată pentru emiterea ordonanței de plată, ce a format obiectul dosar nr. x/2017 al Tribunalului Dâmbovița a fost respinsă în mod definitiv prin sentința nr. 1465/22.06.2017 pronunțată de această instanță.

Prin urmare, recurenta-pârâtă arată că în situația admiterii prezentului recurs, se impune și admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru facturile emise în perioada 28.08.2013-30.08.2014, întrucât nu este incident cazul de întrerupere a cursului prescripției prevăzut de dispozițiile art. 2537 pct. 2 C. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că judecătorul fondului nu a interpretat corect probele depuse la dosar, cu referire la Hotărârea A.D.I. nr. 119/18.06.2013, acest argument fiind contrazis de considerentele sentinței apelate.

Instanța de apel a apreciat în mod eronat că suntem în prezența unei creanțe care îndeplinește cerințele de a fi certă, lichidă și exigibilă, întrucât potrivit art. 15 alin. (3) din Metodologia de instituire și colectare a taxei de habitat, aprobată prin Hotărârea A.D.I. nr. 119/2013, documentul care va sta la baza înregistrării și recunoașterii veniturilor obținute din taxa încasată de către operatorul de colectare va fi o minută care va conține sumele pe care A.D.I. le-a încasat de la operatorul de colectare pentru plata serviciilor de salubrizare și va fi însoțită de situații detaliate ale plătitorilor de taxă, fiind baza înregistrării taxei speciale în contabilitatea autorității locale precum și evidențelor părților implicate în acest proces economic.

Se susține că în speța dedusă judecății, intimata-reclamantă nu a depus la dosar Minutele întocmite lunar potrivit prevederilor art. 15 alin. (3) din Metodologia de instituire și colectare a taxei pe habitat, care ar fi trebuit semnate și însușite de către Consiliul Local al Comunei Ulmi.

În plus se mai arată că în mod eronat instanța de apel reține că intimata reclamantă a facturat pârâtului suma ce face obiectul cauze, acest aspect nerezultând cu certitudine din cuprinsul facturilor fiscale depuse la dosar.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt îndeplinite cerințele creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă, în realitate, în baza probatoriului administrat nu a fost dovedit caracterul cert al acesteia.

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16 mai 2019, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 octombrie 2019 a fost admis în principiu recursul și a fost acordat termen de judecată pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă supune analizei instanței de recurs soluția pronunțată de către instanța de apel față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește pretențiile aferente facturilor emise în perioada 28.08.2013-30.08.2014.

Critica este subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., față de aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2537 pct. 2 și art. 2539 alin. (2) C. civ., referitoare la întreruperea prescripției extinctive.

Critica recurentei-pârâte privind neîndeplinirea condiției care se referă la admiterea prezentei acțiuni este nefondată, în condițiile soluției ce urmează să fie pronunțată de instanța de recurs, în sensul respingerii acestuia și pe fondul cauzei de admitere a acțiunii.

Instanța de apel a înlăturat aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2517 C. civ., care prevăd introducerea cererii de chemare în judecată în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani, în raport de incidența cazului de întrerupere a acestuia, în condițiile în care pretențiile solicitate prin prezenta acțiune au făcut obiectul ordonanței de plată ce a format obiectul dosar nr. x/2017 înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, admisă prin sentința nr. 601/27.03.2017. Ulterior, prin sentința nr. 1465/22.06.2017 Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2017 a admis cererea în anulare și a anulat ordonanța de plată reprezentată de sentința nr. 601/27.03.2017.

Potrivit dispozițiilor art. 2539 alin. (2) C. civ., prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată a renunțat la ea, sau a fost respinsă, anulată, ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată, cu condiția ca noua cerere să fie admisă.

Prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 30.08.2017, în cadrul termenului de 6 luni de la data de 22.06.2017, dată la care a fost respinsă admisă cererea în anulare, fiind anulată ordonanța de plată.

Față de aceste considerente, în mod corect instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 2537 pct. 2 și art. 2539 alin. (2) C. civ., referitoare la întreruperea termenului de prescripție extinctivă.

Sub al doilea aspect, recurenta-pârâtă supune cenzurii instanței de recurs, modul de soluționare a fondului cauzei, raportat la lipsa caracterului cert la creanței.

Chestiunea litigioasă vizează certitudinea creanței în raport de susținerile pârâtei în sensul inexistenței temeiului legal pentru solicitarea acesteia, astfel cum rezultă din actele administrative încheiate între părți.

Critica este nefondată, suma solicitată prin prezenta acțiune care reprezintă plată de disponibilitate, fiind datorată în temeiul Hotărârii nr. 16/17.09.2010, modificată prin Hotărârea nr. 119/18.06.2013, astfel cum a reținut instanța de apel.

Plata de disponibilitate reprezintă contravaloarea serviciilor de salubrizare prestate (colectare, transport și depozitare, tratare și valorificare deșeuri municipale nepericuloase) în județul Dâmbovița de către cei doi operatori S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L..

Plata de disponibilitate a fost introdusă ca obligație a U.A.T. prin art. 18 din Anexa 1 la Hotărârea nr. 16/17.09.2016 a A.D.I. Dâmbovița și se calculează în funcție de numărul de gospodării de pe raza U.A.T.

În coformitate cu Acordul Cadru de Servicii nr. 36/27.01.2011 încheiat între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară și S.C. Filiala de Furnizare a Energiei Electrice s-a stabilit că prestarea serviciilor de încasare a taxei de habitat pentru A.D.I., se va realiza de către S.C. Electrica S.A., în calitate prestator de servicii.

Începând cu data de 30.06.2013, atribuțiile de monitorizare, control, încasare, facturare și plata serviciilor de salubrizare au fost preluate de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară.

Potrivit art. 3 alin. (1)-(4) din Hotărârea A.D.I. nr. 119/18.06.2013 privind aprobarea Metodologiei de instituire și aprobare a taxei de habitat la nivel județean, cuantumul taxei de habitat cu destinație specială de salubrizare se stabilește anual, aceasta fiind stablită de U.A.T. Ulmi prin Hotărârile nr. 45/2012, 43/2013, 4/2014 și 56/2015.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Hotărârea A.D.I. nr. 119/18.06.2013, taxa de habitat va fi încasată și colectată de operatorul cu care Asociația a încheiat un contract de mandat.

În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect a apreciat instanța de apel că plata de disponibilitate are temei legal și rezultă din dispozițiile legale menționate, fiind în mod corect facturată în baza art. 14 alin. (1)-(4) din Hotărârea A.D.I. nr. 119/18.06.2013.

Aparatul Tehnic al A.D.I. facturează lunar, fiecărui U.A.T. plata de dispinibilitate datorată operatorului, valoarea totală a facturii fiind formată din echivalentul taxei de habitat datorată de contribuabilii de pe raza U.A.T. și dobânzile de intârziere percepute de operatorul de colectare a taxei.

Apărarea recurentei-pârâte în sensul omisiunii instanței de apel de a analiza dispozițiile art. 15 alin. (3) din Metodologia de instituire și colectare a taxei de habitat nu este întemeiată.

Se reține că anterior litigiului, pârâta nu a contestat faptul că datorează plata de disponibilitate, solicind reclamantei situația centralizată, privind debitorii restanți la plata taxei pe habitat, fără a formula nicio obiecțiune cu privitre la modul de calcul și conținutul facturilor emise pentru perioada solicitată.

Pentru aceste considerente, nu vor fi reținute criticile privind lipsa de certitudine și de temei legal a pretențiilor reclamantei, în condițiile în care potrivit art. 16 alin. (4) din Hotărârea nr. 119/18.06.2013 recuperarea creanțelor mai vechi de 90 de zile comunicate de către operatorul de colectare a taxei de habitat cade în sarcina autorităților locale, iar pârâta nu a făcut niciun demers în sensul colectării taxelor de la restanțieri.

Pentru toate considerentele prezentate, având în vedere și dispozițiile legale invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA ULMI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei nr. 620 din 02 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARĂ "MANAGEMENT INTEGRAT AL DEȘEURILOR ÎN JUDEȚUL DÂMBOVIȚA".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2020.