ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2018 la 18 iulie 2018, reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Management Integrat al Deșeurilor în Județul Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâta U.A.T. Comuna Bărbulețu, solicitând să se dispună: - anularea sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 294 din 8 martie 2018, pronunțată de aceiași instanță. În drept, au fost invocate prevederile art. 1024 din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, cererea în anulare formulată în cauză a fost calificată ca fiind o cerere de apel.

Prin sentința nr. 1241 din 21 noiembrie 2018, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de apel, în favoarea Curții de Apel Ploiești. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că, cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. x/2017 a avut ca obiect o acțiune în pretenții, formulată pe calea dreptului comun, de către reclamanta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Management Integrat al Deșeurilor în Județul Dâmbovița, iar calea de atac este apelul, în temeiul art. 466 C. proc. civ. și nu cererea în anulare prevăzută de art. 1024 C. proc. civ. Astfel, competența materială de soluționare a cererii de apel promovată împotriva sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița aparține Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 96 pct. 2 C. proc. civ., instanță în favoarea căreia s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2018* la 6 decembrie 2018.

Prin decizia nr. 71 din 21 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar dosarul a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că, în mod eronat, Tribunalul Dâmbovița a calificat cererea în anulare ca fiind o cale de atac a apelului, deoarece sentința nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița a fost pronunțată cu privire la o cerere de lămurire dispozitiv a unei ordonanțe de plată, împotriva căreia se poate exercita calea de atac a cererii în anulare, în acord cu dispozițiile art. 1024 și art. 446 din C. proc. civ., cale de atac ce a fost menționată corect în dispozitiv. S-a mai reținut că, la rândul său Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 710 din 13 decembrie 2018, a respins ca inadmisibilă calea de atac a apelului, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 466 alin. (1) și art. 1024 C. proc. civ. Așa fiind, în mod eronat, Tribunalul Dâmbovița, nesocotind principiul disponibilității părților și calificarea expresă a cererii creditoarei înregistrată la 18 iulie 2018 drept "cerere în anulare", a schimbat obiectul cauzei. Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Dâmbovița, iar în temeiul art. 133 alin. (2) și art. 134 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, fiind înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2018* la 22 aprilie 2019. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița pentru următoarele considerente: Din analiza lucrărilor de la dosar, se observă că între părțile litigante a existat un litigiu, ce avut ca obiect ordonanța de plată, procedură specială reglementată de C. proc. civ., la art. 1014 - 1025, înregistrat sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în care a fost pronunțată sentința nr. 294 din 8 martie 2018. Cu privire la sentința nr. 294 din 8 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, creditoarea Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Management Integrat al Deșeurilor în Județul Dâmbovița a formulat două cereri care au fost soluționate în condițiile art. 442 și art. 443 C. proc. civ., astfel: Cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința nr. 294 din 8 martie 2018, care a fost respinsă prin încheierea din 3 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. Cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 294 din 8 martie 2018, care a fost respinsă prin sentința nr. 714 din 14 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în dispozitivul hotărârii menționându-se calea de atac ca fiind cea a cererii în anulare. Împotriva sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, dată în condițiile art. 443 C. proc. civ., au fost formulate două căi de atac, respectiv cea a apelului și cererea în anulare: Apelul declarat împotriva sentinței enunțate mai sus a fost respins ca inadmisibil de către Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 710 din 13 decembrie 2018, reținându-se că în procedura ordonanței de plată calea de atac ce poate fi exercitată este cererea în anulare. Cererea în anulare formulată de creditoare împotriva sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 1024 C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 18 iulie 2018 sub nr. x/2018, În cadrul acestui dosar, instanța a calificat cererea în anulare ca fiind o cerere de apel, apreciind că acțiunea creditoarei este în pretenții, formulată pe calea dreptului comun, iar ulterior a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești, fiind ivit diferendul între cele două instanțe cu privire la demersul judiciar al creditoarei. Or, pentru calificarea căii de atac, Tribunalul Dâmbovița nu mai poate proceda la analizarea cauzei în alte condiții procedurale decât cele ale instanței care a soluționat pricina având ca obiect ordonanța de plată, C. proc. civ. reglementând o cale de atac specifică acestei proceduri speciale, aceea a cererii în anulare, potrivit art. 1024. De altfel, Tribunalul Dâmbovița a ignorat decizia nr. 710 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, fiind lămurită natura procedurii efectuate în cauză, stabilindu-se că este o ordonanță de plată și că împotriva sa se poate exercita calea de atac a cererii în anulare, potrivit art. 1024, coroborat cu art. 446 C. proc. civ. Prin urmare, având în vedere că demersul procesual al creditoarei este reprezentat de cererea în anulare formulată împotriva sentinței nr. 714 din 14 iunie 2018 a Tribunalului Dâmbovița, hotărâre pronunțată în condițiile art. 443 C. proc. civ., care este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea, potrivit art. 446 din același Cod, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Dâmbovița.