ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2622/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brănești prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 59.152,46 RON, reprezentând lucrări executate în beneficiul pârâtei și neachitate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data scadentă până la plata efectivă a sumelor de bani.

Prin sentința nr. 313 din data de 25 martie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brănești-prin primar.

Prin decizia civilă nr. 451 din 8 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de apel Ploiești, secția a II-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 313 din data de 25 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brănești prin Primar.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L..

Motivele de casare

Recurenta critică soluția instanței de apel de menținere a soluției instanței de fond cu privire la reținerea autorității de lucru judecat, cu motivarea că între cele două litigii, prezentul și cel cu nr. x/2016, este vorba de același raport obligațional, însă din perspective diferite.

Recurenta susține că instanța nu a făcut o corectă apreciere a tuturor probelor și mai ales a raportului de expertiză în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat reținută, având în vedere că în precedenta hotărâre instanța de judecată s-a pronunțat pe cererea reclamantei, însă nu a putut valida punctul de vedere din care rezultă că UAT Brăneșți mai are de achitat anumite sume de bani.

Este adevărat, arată recurenta, că au existat și niște sume de bani ce au fost achitate în plus, cele la care a fost obligată în acea cauză, însă, astfel cum relevă raportul de expertiză, și pârâta îi datorează o sumă de bani cu care a fost învestită instanța de judecată în prezenta cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta a fost efectuat și comunicat părților la 07.05.2020.

Prin încheierea din data de 30.07.2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul.

Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de nelegalitate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Critica subsumată motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondată, întrucât, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile privind puterea lucrului judecat.

Puterea lucrului judecat este o prezumție legală, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.

Ea constituie, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. De aceea, prezumția nu oprește judecata celei de a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare de care trebuie să se țină seama.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 2673 din 20.12.2017 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Târgoviște, înregistrată sub nr. x/2016, fiind obligată pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brănești să plătească reclamantei suma de 2.774,40 RON, reprezentând sume calculate eronat peste valoarea corectă a situațiilor de lucrări.

În cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016 a fost evaluată temeinicia plăților efectuate de pârâtă în beneficiul reclamantei, plăți reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate pentru realizarea obiectivului Reabilitare Școala Gimnazială 1-VIII Brănești, fie în baza contractului x/2015, fie în baza unor dispoziții de șantier, note de comandă suplimentară și note de renunțare.

În motivarea acțiunii în cadrul litigiului de față este supusă analizei instanței analizarea temeiniciei unor lucrări suplimentare executate de reclamantă, în beneficiul pârâtei, lucrări suplimentare celor existente în caietul de sarcini aferent contractului nr. x/2015.

Înalta Curte arată că nu poate fi primită susținerea recurentei-reclamante, în sensul că puterea lucrului judecat nu este incidentă, deoarece sentința nr. 2673 din 20.12.2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 a Curții de Apel Ploiești a fost pronunțată tocmai in temeiul aceluiași raport contractual nr. x/2015.

A fi admisă acțiunea de față prin care se solicită să fie verificată legalitatea lucrărilor fundamentate pe dispozițiile contractului x/2015, fie în baza unor dispoziții de șantier, note de comandă suplimentară, note de renunțare, înseamnă că se reanalizează considerentele hotărârii judecătorești intrată puterea lucrului judecat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 435 C. proc. civ.

Prin nesocotirea caracterului obligatoriu si opozabilității primei hotărâri definitive, a puterii lucrului judecat in privința considerentelor primei hotărâri s-ar încalca dispoziția art. 430 alin. (2) C. proc. civ., dar si ordinea publică, respectiv a dispoziției imperative din art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.

Așa cum au reținut ambele instanțe de fond, Înalta Curte constată că sentința nr. 2673 din 20.12.2017 a Tribunalului Dâmbovița, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 2613 din 03.07.2018 a Curții de Apel Ploiești se bucură de o putere de lucru judecat definitivă, în ceea ce privește stabilirea că aceste sume reprezintă plăți nedatorate, practic prin litigiul de față se încearcă să se invalideze aceste statuări, în sensul că sunt datorate.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că argumentele recurentei-reclamante, dezvoltate în sprijinul recursului sunt nefondate.

În ceea ce privește trimiterile recurentei-reclamante la probele administrate în cauză, Înalta Curte reamintește că recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege - art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate, așa încât acestea acestea nu pot face obiectul analizei în prezenta cale de atac.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei nr. 451 din 08 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BRĂNEȘTI - PRIN PRIMAR.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.