ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5924/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 62/CC din 19 noiembrie

2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și

fiscal, soluționând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița

și Judecătoria Târgoviște a constatat competența de soluționare a acțiunii formulate

de reclamantul Primarul Orașului P., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Dezvoltare

Intercomunitară „Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării

Deșeurilor Solide”, în favoarea Judecătoriei Târgoviște, județul Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul Primarul Orașului

P. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Dezvoltare Intercomunitară “Reabilitarea

Colectării Transportului,Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița”,

solicitând anularea hotărârii nr. X din 9 septembrie 2010 privind aprobarea organigramei

și statului de funcții ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „Reabilitarea

colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul

Dâmbovița; anularea Hotărârii nr. Y din 9 septembrie 2010 privind aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „Reabilitarea

colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în județul

Dâmbovița”; anularea hotărârii nr. Z din 9 septembrie 2010 privind modificarea și

completarea Metodologiei de instituire și colectare a taxei de habitat la nivel

județean cu destinația specială de salubrizare; anularea hotărârii nr. W din 9

septembrie 2010 privind aprobarea mecanismului de plată pentru perioada de început

a facturării serviciilor de colectare, transport și depozitare a deșeurilor solide

în Județul Dâmbovița; anularea hotărârii nr. Q din 9 septembrie 2010 privind aprobarea

modelului contractului cadru de prestări servicii dintre SC S. SA și terți; anularea

hotărârii nr. K din 9 septembrie 2010 privind aprobarea actului adițional la actul

constitutiv și Statutul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „Reabilitarea colectării,

transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor solide în Județul Dâmbovița.

Reclamantul a depus la

dosar hotărârile ce fac obiectul prezentei acțiuni, acestea fiind emise de adunarea

generală a membrilor Asociației „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării,

prelucrării deșeurilor solide în județul Dâmbovița”, fiind întemeiate pe dispozițiile

H.G. nr. 855/2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului-cadru

ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile

de utilități publice.

Conform dispozițiilor

H.G. nr. 855/2008 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru

și a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de

activitate serviciile de utilități publice, Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitare

sunt constituite și funcționează pe baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații

și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005.

Cum legea specială a asociațiilor

și fundațiilor respectiv O.G. nr. 26/2000 prevede în mod expres la art. 23

alin. (3) că „cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a asociației se soluționează

în Camera de Consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își

are sediul”, Curtea de Apel a constatat că, în mod legal, Tribunalul Dâmbovița a

procedat la declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Târgoviște.

Împotriva hotărârii Curții

de Apel, reclamantul Primarul Orașului P. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se precizează hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit competența materială

a litigiilor ce au ca obiect anularea unor hotărâri adoptate de Asociația de Dezvoltare

Intercomunitară "Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării

Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița", în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

secția a

II-a

civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Recurentul susține că,

în mod greșit, Curtea de Apel a procedat la declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, deoarece, așa cum reiese din jurisprudență,

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița" este (asimilată) o autoritate publică și, prin urmare, actele emise

de aceasta sunt acte administrative, fiind atrasă competența Tribunalului, secția

de contencios administrativ.

Se mai arată că, având

în vedere faptul că Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea

Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în

Județul Dâmbovița" este asimilată unei autorități publice [potrivit art. 2

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004], iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică (...) se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente (...)", prevederile art. 2

pct. 1 lit. d) din C. proc. civ., rezultă fără dubiu că Tribunalul Dâmbovița, secția

de contencios administrativ, este competent să judece cauza de față și nu Judecătoria

Târgoviște.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește soluționarea

cererii privind anularea hotărârilor nr. Y și Z din 17 septembrie 2010 emise de

Adunarea Generală a Membrilor Asociației de Dezvoltare Intercomunitară "Reabilitarea

Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița", Înalta Curte constată că Judecătoria Târgoviște este competentă

să soluționeze acest capăt de cerere.

Pentru a hotărî astfel,

instanța constată că aceste hotărâri au fost emise de adunarea generală a membrilor

Asociației „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deșeurilor

solide în județul Dâmbovița”, fiind întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 855/2008

pentru aprobarea actului constitutiv-cadru și a statutului-cadru ale asociațiilor

de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice.

Conform dispozițiilor

H.G. nr. 855/2008 din 13 august 2008 pentru aprobarea actului constitutiv-cadru

și a statutului-cadru ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară cu obiect de

activitate serviciile de utilități publice, Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitare

sunt constituite și funcționează pe baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații

și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005.

O.G. nr. 26/2000 prevede

în mod expres la art. 23 alin. (3) că: „cererea de anulare a hotărârii A.G.A. a

asociației se soluționează în Camera de Consiliu de către judecătoria în circumscripția

căreia asociația își are sediul”.

Având în vedere obiectul

hotărârilor atacate, Înalta Curte constată că acestea nu intră în categoria actelor

administrative ce pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, deci Judecătoria

este competentă a soluționa acest capăt de cerere, având în vedere dispozițiile

O.G. nr. 26/2000.

În ceea ce privește anularea

hotărârilor W, Q, K, R din 17 septembrie 2012 Înalta Curte constată că instanța

competentă să soluționeze acest capăt de cerere este Tribunalul Dâmbovița, secția

contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele în continuare arătate.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către Tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de

cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea

de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere,

modifică sau stinge raporturi juridice”.

Conform prevederilor

art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 „Soluționarea litigiilor patrimoniale și

nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta

lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate

este de competența instanțelor de contencios administrativ și fiscal și se face,

cu precădere, în procedură de urgență”.

Prin urmare, obiectul

cauzei este circumscris prevederilor art. 51 din Legea nr. 51/2006 pentru că obiectul

hotărârilor atacate privește executarea contractelor reglementate de această lege,

iar soluționarea litigiilor este de competența instanțelor de contencios administrativ.

Asociațiile de dezvoltare

intercomunitară sunt de utilitate publică, prin efectul Legii nr. 215/2001 a administrației

publice locale, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 - art. 11 din Legea

nr. 215/2001, iar persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut

statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public,

în regim de putere publică (cum este Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

"Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării

Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița") sunt asimilate autorităților publice,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Deci, față de aceste hotărâri

trebuie aplicată regula prevăzută de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor

comunitare de utilități publice, instanța competentă să soluționeze capătul de cerere

privind anularea acestor hotărâri fiind Tribunalul.

Prin urmare, având în

vedere considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va stabili competența de soluționare a cererii de anulare a hotărârii

nr. Y din 17 septembrie 2010 și a hotărârii nr. Z din 17 septembrie 2010 emise de

Adunarea Generală a Membrilor Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea

Colectării, Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul

Dâmbovița în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

De asemenea, Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cererii de anulare a hotărârii nr. W din

17 septembrie 2010, a hotărârii nr. Q din 17 septembrie 2013, a hotărârii nr. K

din 17 septembrie 2013 și a hotărârii nr. R din 17 septembrie 2013 emise de Adunarea

Generală a Membrilor Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița în

favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal și

va trimite dosarul la Tribunalul Dâmbovița, secția de contencios administrativ și

fiscal în vederea disjungerii capetelor de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamantul Primarul Orașului P. împotriva sentinței nr. 62CC din 19 noiembrie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată

și stabilește competența de soluționare a cererii de anulare a hotărârii nr. Y din

17 septembrie 2010 și a hotărârii nr. Z din 17 septembrie 2010 emise de Adunarea

Generală a Membrilor Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării,

Transportului, Depozitării, Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița în

favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Stabilește competența

de soluționare a cererii de anulare a hotărârii nr. W din Q septembrie 2010, a hotărârii

nr. Q din 17 septembrie 2013, a hotărârii nr. K din 17 septembrie 2013 și a hotărârii

nr. R din 17 septembrie 2013 emise de Adunarea Generală a Membrilor Asociației de

Dezvoltare Intercomunitară Reabilitarea Colectării, Transportului, Depozitării,

Prelucrării Deșeurilor Solide în Județul Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Trimite dosarul la Tribunalul Dâmbovița, secția

de contencios administrativ și fiscal în vederea disjungerii capetelor de cerere.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2013.