ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2020

Ședința publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la 26 iunie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., MUNICIPIUL BUCUREȘTI, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 131.800 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății reprezentând despăgubiri în cuantum de 111.800 Euro - contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 10.05.2008-10.07.2015 și suma de 20.000 Euro - daune morale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 Noul C. proc. civ., art. 22 din Constituția României, art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, art. 1357, art. 1381 și art. 1382 C. civ.

Pârâtul MUNICIPIUL BUCUREȘTI a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

A invocat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și netimbrării acțiunii.

Pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Pe rolul secției a VI-a Civile a Tribunalului București cauza a fost înregistrată la 24 decembrie 2015 sub număr de dosar x/2015

Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2016, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a respins excepția netimbrării cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primarul General, Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administratiei Publice, Enel Distribuție Muntenia S.A., C. S.R.L. si B. S.A. (D. SA) și excepția inadmisibilității acțiunii în răspundere civilă delictuală, ca neîntemeiate.

Totodată, a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, doar cu privire la pretențiile aferente perioadei 10.05.2008-26.06.2012 și a acordat termen pentru continuarea judecății.

Prin sentința nr. 2799 din 13 iulie 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A., D. S.A., S.C. C. S.R.L și MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 și a sentinței civile nr. 2799 din 13 iulie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pârâtele D. S.A. și S.C. C. S.R.L. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1818 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantele-pârâte S.C. D. S.A. și S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 și a sentinței civile nr. 2799/13.07.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., pârâtele D. S.A. și S.C. C. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1818/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În argumentarea recursului, subsumat motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte au susținut, în esență, că decizia recurată nu cuprinde motivele ce au stat la baza soluției de respingere a apelului formulat, instanța de apel rezumându-se la a statua că prima instanță a soluționat în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, fără a oferi o motivare fondată asupra soluției de admitere în parte a acestei excepții.

În ceea ce privește incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentelor, decizia atacată este pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material privitoare la prescripția extinctivă, reglementate prin Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, deoarece instanța de apel a considerat, în mod greșit, că reclamanta a suferit, în mod succesiv, mai multe prejudicii, confundând întinderea în timp a prejudiciului unic cu producerea mai multor prejudicii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 25 februarie 2019, intimatul-pârât MUNICIPIUL BUCUREȘTI a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și trimiterea cauzei către instanța de apel, pentru o nouă judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 aprilie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 decembrie 2019 a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru 14 februarie 2020 în vederea soluționării acestuia.

La termenul din 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția lipsei de interes în promovarea recursului, raportat la soluția pronunțată pe fondul cauzei.

Analizând recursul formulat, ținând cont și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Se constată că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., MUNICIPIUL BUCUREȘTI, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 131.800 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății reprezentând despăgubiri în cuantum de 111.800 Euro - contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 10.05.2008-10.07.2015 și suma de 20.000 Euro - daune morale.

Prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2016, Tribunalului București, secția a VI-a civilă a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune, doar cu privire la pretențiile aferente perioadei 10.05.2008-26.06.2012, iar prin sentința nr. 2799 din 13 iulie 2017 a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A..

Apelul pârâtelor S.C. D. S.A. și S.C. C. S.R.L. declarat împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 și a sentinței civile nr. 2799/13.07.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Prin urmare, în speță, pârâtele S.C. D. S.A. și S.C. C. S.R.L. se situează pe poziția părților care au câștigat procesul, de vreme ce acțiunea formulată împotriva acestora a fost respinsă, astfel că interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este determinat, legitim, personal, născut și actual, iar recurentele nu pot justifica un interes în exercitarea căii de atac.

Împrejurarea că după pronunțarea hotărârii există temerea ca reclamanta să revină în viitor cu o acțiune întemeiată pe contract și să pretindă din nou daune pe ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii, astfel cum a susținut reprezentantul recurentelor și la termenul din 14 februarie 2020, nu este de natură să justifice interesul recurentelor-pârâte în atacarea unei hotărâri prin care s-a respins acțiunea în pretenții îndreptată împotriva lor, întrucât interesul trebuie să poarte asupra a ceea ce este dedus judecății.

De altfel, interesul în exercitarea oricăreia dintre formele procedurale ce intră în conținutul acțiunii civile trebuie să fie și juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur teoretic nu justifică exercițiul acțiunii civile.

În considerarea acestor argumente, recurentele-pârâte S.C. D. S.A. și S.C. C. S.R.L. nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentele-pârâte D. S.A. și S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1818/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2020.