ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 6 februarie 2020
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2015, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata OPERA NAȚIONALA BUCUREȘTI a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 489 din 3 septembrie 2015 prin care s-a dispus anularea producerii efectelor din decizia 357/07/07/2015 privind promovarea sa în grad profesional imediat superior începând cu data de 1 august 2015, ca urmare a promovării examenului de către personalul din cadrul Compartimentului Cor ONB, întrucât această decizie a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. b) și c) Codul Muncii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 268 alin. (2), art. 269 din Codul Muncii.
Intimata OPERA NAȚIONALA BUCUREȘTI a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat:
să se constate că reclamanta a obținut în mod fraudulos postul de "artist liric opera" în cadrul Operei Naționale si că exercită această funcție fără îndeplinirea condițiilor impuse prin lege.
să se constate că reclamanta a obținut în realitate postul de "corist operă", pentru care îndeplinește condițiile impuse prin lege.
să fie obligată reclamanta la rambursarea către pârâtă a sumei constând în diferența dintre salariile brute aferente postului de "artist liric opera" încasate nelegal în ultimii trei ani și salariile brute aferente postului de "corist operă", la care ar fi avut dreptul în ultimii trei ani.
să fie obligată reclamanta la rambursarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin sentința civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și cererea reconvențională formulată de pârâta OPERA NAȚIONALA BUCUREȘTI.
Prin sentința civilă nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată de reclamanta A..
Prin decizia civilă nr. 26 din 9 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București s-au admis apelurile formulate de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 mai 2016 și a sentințelor civile nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 și nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și în consecință: a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016, în sensul că s-a anulat decizia nr. 489 din 3 septembrie 2015 privind anularea producerii efectelor promovării privind pe reclamanta A..
De asemenea, a fost anulată în parte încheierea din 12 mai 2016 și sentința civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 și s-a dispus trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării cererii având ca obiect anularea deciziei nr. 357/07.07.2015 sub aspectul salariului de bază brut lunar după promovare.
A fost păstrată în rest sentința.
De asemenea, a fost anulată în parte sentința civilă nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016 și s-a dispus trimiterea cauzei primei instanțe în vederea rejudecării capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale pe ultimii 3 ani, până la data promovării în grad profesional imediat superior, fiind păstrate în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cauza fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București la 23 februarie 2017 sub nr. x/2015*.
Instanța a admis excepția de litispendență și a dispus atașarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2015.
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 7123 din 12 octombrie 2017 a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI.
A anulat parțial decizia nr. 357/07.07.2015 în ceea ce privește salariul de bază lunar brut după promovarea reclamantei, în sensul că acesta trebuie să fie de 3.506 RON și nu 3.105 RON, începând cu 1 august 2015.
A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale dintre salariul încasat și cel cuvenit, actualizate cu rata inflației la data plății, astfel: - de la 01.08.2015-01.12.2015 prin raportare la un salariu de baza brut lunar de 3.506 RON - de la 01.12.2015-01.08.2016 prin raportare la un salariu de baza brut lunar de 3.857 RON.
A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata diferențelor de drepturi salariale pentru intervalul 16.10.2012-01.08.2015, precum și cel privind acordarea dobânzii legale.
A respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din data de 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Reclamanta A. a declarat apel împotriva încheierilor de ședință din 17 martie 2017 și 22 iunie 2017 și a sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Pârât Opera Națională București a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 715 din 11 februarie 2019 a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 și ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 22 iunie 2017 și a sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 și de pârâta Opera Națională București împotriva sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Împotriva considerentelor și a dispozitivului acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. l, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței competente, legal învestite, față de care să nu fie incidente dispozițiile art. 45 C. proc. civ., care reglementează incompatibilitatea absolută.
Prin întâmpinarea depusă, la 20 iunie 2019, intimata-pârâtă Opera Națională București a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 27 iunie 2019, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor intimatei ca nefondate.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 octombrie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.
La termenul din 6 februarie 2020, Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a respins calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 și ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 22 iunie 2017 și a sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 și de pârâta Opera Națională București împotriva sentinței civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflicte de muncă și asigurări sociale…"
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.
Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
Așa fiind, în litigiile de muncă, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Opera Națională București.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.