ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2020

HOTĂRÂRE

24.07.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1481/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03.06.2019, sub nr. x/2019, contestatoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar CITR Filiala Galați S.P.R.L., a formulat în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Galați o contestație la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. x.

Prin sentința civilă nr. 5797/09.10.2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că sediul social al debitoarei se afla, la momentul sesizării organului de executare, în Galați.

Dosarul a fost înregistrat la 17.10.2019 pe rolul Judecătoriei Galați, care, prin sentința nr. 6983/21.11.2019, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, reținând, în esență, că cererea este aferentă procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, deci o executare silită specială de competența tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 28.11.2019.

Prin sentința civilă nr. 79/05.03.2020, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că instanța a fost învestită cu o contestație la executare introdusă de o societate în insolvență prin administratorul judiciar și vizează executarea silită a unor creanțe bugetare.

Apreciind că executarea silită inițiată asupra debitoarei nu privește procedura insolvenței, a evocat dispozițiile art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală și a subliniat că din interpretarea acestora reiese că judecătoria pe raza căreia se află organul de executare este competentă să soluționeze contestația la executare, iar nu judecătorul sindic, deoarece competențele judecătorului sindic sunt strict limitate la dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea 85/2014.

A mai reținut Tribunalul Galați că toate instanțele care s-au pronunțat anterior au fost în eroare asupra sediului social al debitoarei, care nu este în Galați, ci în București, str. x bis. De asemenea, a precizat că prin sentința nr. 7499/16.10.2015 a Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva S.C. A. S.R.L., astfel că și în ipoteza în care acțiunea este considerată contestație la executare și în cea în care se apreciază că este o cerere aferentă Legii nr. 85/2014, competența nu aparține Tribunalului Galați.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

S.C. A. S.R.L. - societate în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar CITR Filiala Galați S.P.R.L., a învestit instanța cu o contestație la executare, prin care se contestă somația de plată nr. x/17.05.2019 a A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și toate măsurile de executare silită efectuate în baza titlului executoriu nr. x/17.05.2019 emis în dosarul de executare nr. x.

Conflictul de competență a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2014 și Codului de procedură fiscală, sub aspectul instanței competente material să soluționeze contestația la executarea începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 din Codul de procedură fiscală.

Judecătoria Galați a apreciat că cererea este aferentă procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, vizând o executare silită specială de competența tribunalului, iar Tribunalul Galați a reținut că executarea silită inițiată asupra debitoarei nu privește procedura insolvenței, astfel că, așa cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală, judecătoria pe raza căreia se află organul de executare este competentă să soluționeze contestația la executare, iar nu judecătorul sindic.

Așa cum s-a dezlegat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 28/16.04.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "atât legea insolvenței, cât și Codul fiscal conțin dispoziții cu caracter special, fiecare având însă propriul domeniu de reglementare, dar, în condițiile în care la procedura colectivă, egalitară și concursuală a insolvenței participă toți creditorii, inclusiv creditorii bugetari, aceștia trebuie să se supună prevederilor legii insolvenței în procesul de realizare a creanței. În aceste condiții se poate aprecia că în cursul acestei proceduri speciale de insolvență nu mai pot fi aplicate, în ceea ce privește realizarea creanțelor, dispozițiile contrare dintr-o altă lege, chiar dacă aceasta reglementează o procedură de stabilire a creanțelor fiscale, așa cum este Codul fiscal. Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea primei, conform principiului specialia generalibus derogant. Codul fiscal reglementează procedura generală de stabilire a creanțelor fiscale și de recuperare a creanțelor fiscale împotriva debitorilor care nu se află în situații speciale, cum este procedura de insolvență, iar Legea nr. 85/2006 reglementează procedura specială de realizare a tuturor creanțelor, inclusiv a creanțelor fiscale față de un debitor în insolvență."

Pe de altă parte, instanța supremă subliniază că procedura insolvenței este o procedură execuțională, care are caracter concursual, colectiv și egalitar, astfel că recunoașterea dreptului unuia sau unora dintre creditori de a purcede la executări silite individuale contravine eo ipso scopului și caracteristicilor procedurii.

În aceeași ordine de idei, se cuvine menționat că o executare silită de drept comun, prin executori judecătorești și/sau fiscali, a unei societăți asupra cărora s-a deschis procedura instituită de Legea nr. 85/2014 ar aduce atingere dispozițiilor art. 163 alin. (3) din acest act normativ, care consacră caracterul unic și intangibil al contului de insolvență.

Prin decizia nr. 17/20.07.2020, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei hotărâri, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) și (7) din C. proc. civ., competența materială de soluționare a contestațiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparține judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvență în care se formulează respectivele contestații, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, art. 260 alin. (1) și (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) și (7) din C. proc. civ., competența materială de soluționare a contestațiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparține judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvență în care se formulează respectivele contestații, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) și alin. (2) din Legea nr. 85/2014."