ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 454/2020

HOTĂRÂRE

18.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 454/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 01.04.2019, contestatorul A. a solicitat suspendarea executării silite, desființarea executării silite, anularea adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr. x/07.03.2019, anularea titlurilor executorii din 03.06.2018, 16.01.2016, 19.01.2016, 11.11.2017, 28.02.2018, 11.08.2008, titluri ce nu i-au fost comunicate. Totodată, a solicitat și întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor poprite.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 260 și 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Prin Sentința nr. 5604 din 3 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

În motivare a reținut incidența art. 651 alin. (3) C. proc. civ., precum și faptul că adresa de poprire nr. 43/047.03.2019 a fost emisă în baza mai multor titluri executorii din anii 2016, 2017, 2018, perioadă în care domiciliul debitorului A. era în Galați, str. x, care se află în circumscripția Judecătoriei Galați.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Galați, secția civilă, prin Sentința nr. 7675 din 12 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatorul A., și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Sectorului 2 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 226 alin. (1), art. 30 alin. (1) și art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală, precum și ale art. 651 C. proc. civ.

A reținut că domiciliul debitorului la data începerii executării, și anume la data emiterii actelor de executare contestate în prezenta cauză, aprilie 2019, domiciliul debitorului era în București, nefiind făcută dovada începerii executării încă din anul 2008, așa cum a susținut intimata.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 01.04.2019, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul municipiul Galați - Direcția Generală Impozite, Taxe și alte Venituri Locale - Serviciul Urmărire și Executare Silită - Amenzi, a solicitat suspendarea executării silite, desființarea executării silite, anularea adresei de înștiințare privind înființarea popririi nr. x/07.03.2019, anularea titlurilor executorii din 03.06.2018, 16.01.2016, 19.01.2016, 11.11.2017, 28.02.2018, 11.08.2008, titluri ce nu i-au fost comunicate, precum și întoarcerea executării silite, prin restituirea sumelor poprite.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., această din urmă normă stabilind că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală executarea silită începe prin comunicarea somației.

Înalta Curte constată că la Judecătoria Galați a fost depusă copia dosarului de executare silită nr. 2008-1901, în cadrul căruia a fost emisă adresa de înființare a popririi nr. 43/2019, atacată în cauză, în care se regăsesc și somațiile nr. x/21.04.2016, nr. y/13.06.2018, nr. z/06.08.2018 și nr. w/16.01.2019 emise de intimatul municipiul Galați - Direcția Generală Impozite, Taxe și alte Venituri Locale - Serviciul Urmărire și Executare Silită - Amenzi.

Adresa de înființare a măsurii popririi are la bază somațiile anterior menționate, astfel cum reiese din verificarea debitului total cuprins în aceasta, prin raportare la sumele menționate în cele patru somații și în titlurile executorii contestate.

Potrivit mențiunilor din cartea de identitate a contestatorului, domiciliul acestuia din București, Sector 2 a fost stabilit începând cu data de 16 ianuarie 2019, moment ce nu prezintă relevanță juridică în prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 230 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală întrucât, anterior, la data emiterii somațiilor, domiciliul contestatorului se afla în Galați, conform propriilor susțineri ale contestatorului din notele de ședință prin care a invocat excepția necompetenței teritorială a Judecătoriei Galați în soluționarea cauzei, precum și astfel cum reiese din înscrisurile depuse în probațiune de acesta la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, având în vedere că la data începerii executării silite domiciliul contestatorului se afla în Galați, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.