ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2018
Deliberând asupra conflictului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 București sub nr. x/2016, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata DIRECTIA GENERALA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3 BUCURESTI a formulat contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi nr. x/14.10.2016 pentru suma de 4589,00 RON. Pe cale de excepție a invocat excepția prescripției executării silite.
În motivare a arătat că poprirea privește două procese-verbale de contravenție despre a căror existență nu a știut până la acest moment, nefiindu-i comunicate.
Intimata DIRECTIA GENERALA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3 BUCURESTI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1558/14.02.2017, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul nr. x/2016, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Galați.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că anterior înființării popririi, somațiile au fost emise în perioada 2006-2012, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 și art. 2 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se face executarea silită, competență teritorială exclusivă care, potrivit art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. nu poate fi înlăturată.
S-a mai reținut că atâta timp cât contestatorul are domiciliul în municipiul Galați, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că executarea silită se desfășoară în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 3 București, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Galați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 07.03.2017 sub nr. x/2016, iar la primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați.
Prin sentința civilă nr. 4250 din 25.05.2017 Judecătoria Galați, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și în consecință a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Galați a reținut că instanța de executare în a cărei circumscripție se face executarea silită este Judecătoria sectorului 1 București, având în vedere că adresa de înființare a popririi este adresată terțului poprit B. S.A., cu sediul în București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2017.
Prin sentința civilă nr. 7496 din 12.10.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II -a civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 230 Codul de procedură fiscală, respectiv art. 145 alin. (1) din Codul de procedură fiscală O.U.G. nr. 90/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației. În raport cu aceste dispoziții legale precum și cu faptul că singurele acte de executare efectuate în cauză sunt somațiile de plată emise începând cu anul 2006, instanța a concluzionat că singurul loc al executării silite ce poate fi reținut în cauză este sectorul 3 București, la acea dată contestatorul având domiciliul în raza acestui sector.
S-a mai reținut și că potrivit adresei nr. x/02.10.2017 emisă de B. S.A. debitorul contestator nu are deschise conturi la această instituție bancară, astfel că adresa de înființare a popririi către un terț cu care debitorul nu are raporturi juridice nu permite reținerea concluziei potrivit căreia instanța de executare este instanța de la sediul acestui terț.
Totodată, nici schimbarea ulterioară a domiciliului fiscal al contestatorului nu atrage schimbarea de competență a instanței de executare, atât timp cât la momentul emiterii somațiilor, domiciliul fiscal al contestatorului se afla pe raza sectorului 3 al municipiului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II -a civilă la data de 13.12.2017, sub nr. x/2017.
Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru considerentele ce succed:
Executarea silită este acea fază a procesului civil în cadrul căreia creditorul își poate realiza în mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu prin constrângerea patrimonială a debitorului.
Această ultimă fază a procesului civil se caracterizează prin existența unor norme procesuale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispozițiilor cuprinse într-un titlu executor.
Așadar, normele procedurale ce reglementează competența teritorială de soluționare a unei cereri având ca obiect "încuviințare executare silită" sunt cele prevăzute în Cartea a V-a - Despre Executare Silită.
Trebuie evidențiat faptul că, în speță, titlurile executorii sunt reprezentate de procese-verbale de contravenție întocmite în perioada 2003 -2012, fiind începută executarea silită în anul 2006 prin emiterea somației de plată la domiciliul debitorului din Sectorul 3 București.
Înalta Curte constată că, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozitiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 și art. 260 Codul de procedură fiscală.se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Potrivit art. 453 din C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Competența teritorială instituită de art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. în favoarea instanței de executare este o competență teritorială exclusivă, care, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi înlăturată.
În cauză actele de executare sunt somațiile de plată emise în temeiul art. 145 alin. (1) Codul de procedură fiscală - O.U.G. nr. 90/2003 și art. 230 Codul de procedură fiscală, locul executării fiind în București Sectorul 3, deoarece executarea silită a început când debitorul avea domiciliul în acest sector.
Schimbările ulterioare ale domiciliului contestatorului nu atrag și schimbarea competenței instanței de soluționare a contestației la executare, atâta timp cât executarea silită a fost pornită prin emiterea somațiilor de plată la domiciliul debitorului, aflat la acea dată în raza Sectorului 3 București.
Pentru aceste considerente, în baza art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, căreia îi va trimite dosarul pentru continuarea judecății contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2018.