ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1413/2020

Ședința publică din data de 5 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 8 mai 2019 (7 mai 2019 data depunerii la Oficiul Poștal), sub numărul x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român în baza dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu aplicarea art. 1 alin. (4) din Constituția României să îi fie recunoscută încălcarea dreptului fundamental la proprietate, recuperarea bunurilor materiale și despăgubirea prejudiciului cauzat.

Prin sentința civilă nr. 11406/04.11.2019, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.1. Prin sentința civilă nr. 11406/04.11.2019, Judecătoria Sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 a reținut în esență că reclamantul pretinde că a fost vătămat într-un un drept al său de către o autoritate publică centrală(Statul Român, prin prepusul său Ministerul de Interne)la rândul său această instituție fiind o autoritate publică centrală), motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine instanței competente de contencios administrativ, în speță Curtea de Apel București.

2.2. Prin sentința nr. 56 din 20 ianuarie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Totodată, a constatat intervenit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că acțiunea nu are ca obiect un act administrativ propriu-zis sau asimilat, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, acțiunea fiind o simplă acțiune în pretenții, având ca obiect plata sumei de 35.000 euro. Împrejurarea că este formulată în contradictoriu cu Statul Român nu îi imprimă acesteia un caracter de litigiu administrativ, în lipsa unor dispoziții legale exprese care să stabilească competența de soluționarea în favoarea instanțelor de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român în baza dispozițiilor art. 155 C. proc. civ., prin raportare la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu aplicarea art. 1 alin. (4) din Constituția României să îi fie recunoscută încălcarea dreptului fundamental la proprietate, recuperarea bunurilor materiale și despăgubirea prejudiciului cauzat, de aproximativ 35.000 euro, incluzând și valoarea financiară a bunurilor valorice.

Înalta Curte constată, în acord cu argumentația Curții de Apel București, că cererea de chemare în judecată nu are ca obiect un act administrativ propriu-zis sau asimilat și nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, acțiunea fiind o simplă acțiune în pretenții, având ca obiect plata sumei de 35.000 euro.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat de către Ministerul de Interne constând în lipsa de folosință a unor bunuri mobile pe care le avea asupra sa la momentul arestării, invocând încălcarea dreptului la proprietate. Reclamantul a învederat și existența unui dosar penal vizând aceeași stare de fapt, iar prin cererea precizatoare depusă la data de 24.05.2019 a reiterat faptul că solicită despăgubirea și repararea prejudiciului cauzat prin neglijență în serviciu ori abuzul în serviciu al prepușilor Statului Român, angajații Ministerului de Interne din cadrul secției 12 de Poliție, Sector 3 București.

Înalta Curte constată că în cauză nu rezultă existența unui raport juridic de drept administrativ între reclamant și pârâți, în sensul Legii nr. 554/2004, competența urmând a fi stabilită conform dispozițiilor art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 de RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Cum valoarea cererii formulate de reclamantul A. este de 35.000 de euro, deci mai mică de 200.000 RON, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 este competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2020.