ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2020

Ședința publică din data de 27 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale a solicitat obligarea autorității publice să emită actul administrativ de soluționare a plângerii prealabile, în sensul admiterii acesteia și să se constate că toate cheltuielile efectuate în parteneriat cu S.C. B. S.A. au fost efectuate în cadrul implementării proiectului cu ID 57719, în conformitate cu normele dreptului Uniunii Europene, respectiv reclamanta a îndeplinit publicitatea acestor cheltuieli la ONRC în conformitate cu Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, completată cu Directiva 2012/17/UE, a Regulamentului Financiar nr. 966/2012, a Regulamentului Uniunii nr. 539 din 24.06.2010, cu mențiunea că se referă la cheltuielile din Nota de constatare nr. 1834/31 iulie 2017 pentru care a formulat plângerea prealabilă nr. 51659/29.08.2017 și la care nu a primit răspunsul în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea depusă la data de 16 ianuarie 2019(fila x fond-vol IV), reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. II alin. (1) din H.G. nr. 518/2017, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Guvernului României.

Prin cererea depusă la data de 4 martie 2019, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției dse neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) don O.U.G. nr. 66/2011, iar la data de 18 martie 2019 a formulat cerere de suspendare a soluționării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ce face obiectul dosarului x/2018 al Curții Constituționale.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1891/2019 din 19 martie 2019 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit ultimei precizări a acțiunii formulată de reclamantă, la data de 19.03.2019, pârâtă în prezenta cauză este doar Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Fondurilor Europene și obiectul cauzei îl constituie solicitarea ca pârâta să răspundă la plângerea prealabilă formulată împotriva Notei de constatare nr. x din 31.07.2017 emisă de Organismul Intermediar Centru Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic.

Astfel, instanța a constatat faptul că sunt incidente în cauză, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și văzând faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, iar obiectul cauzei nu este evaluabil în bani, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 47 din 17.01.2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că declinarea competenței materiale a soluționării cauzei, ca urmare a invocării din oficiu a excepției de necompetență la al 4-lea termen de judecată, este nelegală, întrucât dacă necompetența materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, instanța rămâne competentă să soluționeze cauza.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, respectiv 09.10.2018, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată prin întâmpinare de Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, însă a fost prorogată discutarea excepției la solicitarea de amânare a cauzei formulată de reclamantă.

La data de 29 octombrie 2018, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MEN OI POCU, respectiv a pârâtului pe care l-a chemat în judecată prin cererea introductivă și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Autorității de Management pentru Programul Operațional Capital Uman.

Cauza a avut al doilea termen la data de 20.11.2018, dată la care instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și a prorogat discutarea excepției invocată de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

La data de 22 ianuarie 2019 Tribunalul a luat act de precizarea la acțiunea formulată de reclamantă în sensul că nu are calitatea de pârât în cauză Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale. Totodată i s-a pus în vedere reclamantei să facă precizarea acțiunii în sensul de a arăta obiectul cauzei și pârâtul cu care înțelege să se judece.

Prin cererea depusă la 25.02.2019, reclamanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru pârâta OI POCU din subordinea MEN și a pârâtei AM POCU, admiterea calității procesual pasive pentru pârâtul Guvernul României, admiterea excepției prescipției în ceea ce privește verificarea cheltuielilor, cu consecința anulării creanței bugetare. Prin aceeași cerere a renunțat la cererea de suspendare a cauzei, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, se constată că excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, instanță inițial sesizată, a fost invocată din oficiu la data de 19.03.2019, ulterior primului termen de judecată stabilit de instanță. Or, la primul termen de judecată din data de 9.10.2018 a fost prorogată discutarea excepției privind competența materială a instanței. La termenul acordat, 20.11.2018, de asemenea, a fost prorogată discutarea excepției de necompetență materială a tribunalului, iar la termenul acordat la data de 22 ianuarie 2019, instanța a luat act de precizările formulate de reclamantă și nu a mai pus în discuție excepția de necompetență materială.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Întrucât, această prevedere legală trebuie interpretată în sensul aplicării și nu în cel al neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat), în mod corect a apreciat Curtea de Apel București că, expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu obiectul acesteia.

În mod evident, introducerea în cauză a unui alt pârât ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, nu dă posibilitatea instanței să deroge de la normele procesuale menționate, neexistând prevederi legale în acest sens; noul pârât ia procedura în starea în care aceasta se află, fiind ținut să respecte inclusiv competența instanței inițial învestite.

Văzând faptul că actuala reglementare a excepției de necompetență materială și teritorială vizează o concepție diferită a legiuitorului în privința duratei procesului, este evident că prin limitarea momentului invocării excepției se urmărește ca discutarea competenței să nu fie amânată sub niciun alt motiv.

Constatând că instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată a amânat succesiv soluționarea excepției de necompetență, iar la al 3-lea termen de judecată nu a mai pus în discuție excepția prorogată, Înalta Curte reține că Tribunalul București a devenit competent să soluționeze cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.