ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017, prin care s-au constatat neregulile și s-au stabilit creanțele bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 2833 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca nefondată, apreciind, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

A arătat că nu a solicitat instanței să se pronunțe asupra fondului, ci doar să pipăie fondul, astfel încât să observe dacă s-au respectat dispozițiile legale la emiterea actului atacat.

Referitor la cazul bine justificat, a susținut recurentul-reclamant, în esență, că instanța și-a motivat sentința cu aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind eronat că nici măcar aspectele procedurale, care țin de emiterea actului administrativ nu merită a fi analizate, respectiv art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 875/2011, principiul proporționalității, principiul constituțional al neretroactivității, încălcarea dreptului la apărare, încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește paguba iminentă, a susținut recurentul-reclamant că executarea sumei stabilite prin procesul-verbal asupra bugetului său ar echivala cu o deturnare în proporție de 542% a sumelor alocate liniei bugetare Bunuri și servicii, adică de aproximativ 5 ori bugetul alocat pentru utilitățile A. pentru întregul trimestru II al anului 2017, fapt care ar conduce la sistarea activității.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că susținerile recurentului nu se pot încadra în motivele de casare în limita cărora se poate exercita calea de atac a recursului.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Preliminar, instanța de control judiciar apreciază că este neîntemeiată excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât (denumită eronat ca excepție de inadmisibilitate), susținerile recurentului-reclamant putându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. Reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital uman, suspendarea executării procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, în Dosarul nr. x/2017, prin Sentința nr. 5060 din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a anulat Procesul-verbal nr. x din 20 martie 2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență și Decizia nr. x din 12 mai 2017 privind soluționarea contestației, emise de OIPOCU-MEN, proces-verbal ce face obiectul prezentei cereri de suspendare.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În jurisprudența sa constantă, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de admitere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă un indiciu de nelegalitate aparentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4.3. De asemenea, având în vedere faptul că punerea în executare a acestui proces-verbal, aparent nelegal, ar putea prejudicia recurentul, prin perturbarea funcționării acestuia, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.4. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va admite cererea, cu consecința suspendării executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale prin Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 2833 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea.

Suspendă executarea Procesului-verbal nr. x din 20 martie 2017 până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT