ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1058/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Local Galați a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 privind aprobarea prețurilor reglementate pentru energia termică livrata în anul 2013 din Centrala CET Galați aparținând S.C. A. S.A., precum și anularea Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 privind aprobarea prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din Centrala CET Galați aparținând S.C. A. S.A.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1877 din 22 mai 2017, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Local Galați, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Consiliul Local Galați a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că judecătorul fondului a arătat faptul că aprobarea nivelului acestor prețuri pentru anul în curs, la data emiterii deciziei, nu poate conduce la nelegalitatea deciziei în contextul în care aceasta nu a putut fi emisă în mod obiectiv până la data de 01.12. ale anului 2012 întârzierea fiind determinată de adoptarea tardivă a Ordinului 45/2012, la data de 18.12.2012 și ulterior modificării metodologiei de aprobare nivelului acestor prețuri pe baza unor criterii raportate la costurile reale ale producerii acestei energii termice. În opinia recurentului instanța nu neagă existența obligativității emiterii acestei decizii până la 1 decembrie, pentru anul următor și nici caracterul imperativ al acestui termen, după cum nu neagă nici nerespectarea lui. Cu toate acestea, justifică emiterea ei cu nerespectarea termenului invocând turpitudinea autorității pârâte. Concret, un termen imperativ nu a putut fi respectat, din cauze "obiective", datorită faptului că un Ordin al pârâtei a fost emis prea târziu pentru ca acel termen să mai poată fi respectat. Această împiedicare este una pur subiectivă, creată chiar de entitatea ținută să respecte un anumit termen. În funcție de natura interesului ocrotit de legiuitor prin norma încălcată la încheierea, emiterea actului juridic, doctrina și jurisprudența au distins între nulitatea relativă și nulitatea absolută. Așadar, se impune a determina dacă prin dispozițiile art. 50 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 3/2010 s-a urmărit ocrotirea unui interes general sau a unui interes particular, individual. În aceste condiții, devine cât se poate de evident că norma în discuție nu poate să protejeze decât un interes general, câtă vreme efectele deciziei ce trebuie emise până la o anumită dată se regăsesc atât la nivelul autorităților responsabile cu asigurarea serviciului public cât și la nivelul beneficiarilor acestui serviciu, prețul reprezentând una dintre cele mai importante componente ale accesibilității serviciului. Pe cale de consecință, nulitatea ce intervine este una absolută, nefiind necesară dovada vreunei vătămări. Chiar dacă am merge pe ideea imposibil de acreditat potrivit cu care norma ocrotește un interes privat, iar nulitatea ar fi una relativă, tot erau întrunite condițiile pentru ca instanța să fi dispus anularea. Recurentul mai arată că nulitatea a fost invocată înăuntrul termenului de prescripție, de către persoana interesată, fiind justificată o vătămare a cărei reparare nu poate fi obținută decât prin desființarea actului lovit de nulitate. Sub acest aspect nu pot fi reținute considerentele instanței de fond în sensul în care lezarea putea fi lesne evitată printr-o rectificare bugetară. Deși principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans nu a cunoscut o reglementare expresă, argumentul instanței de fond construit pe imposibilitatea obiectivă a emiterii în termen a Deciziei, motivat de adoptarea tardivă a altui act al acesteia, aduce după sine și o încălcare a principiului amintit, devenind astfel incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul mai arată că au fost nesocotite atât dispozițiile art. 50 din Ordinul Președintelui ANRE nr. 3/2010 cât și cele care reglementează regimul juridic aplicabil nulității absolute - art. 1325 raportat la art. 1246 și art. 1247 C. civ. De altfel, instanța de fond nici nu a argumentat de ce norma ar ocroti interese individuale, astfel încât nulitatea ce intervine în caz de nerespectare să fie una relativă. Nu toate nulitățile absolute sunt exprese după cum nici toate nulitățile relative nu sunt virtuale. Admițând de dragul argumentației că suntem în prezența unei nulități relative virtuale, este evident că vătămarea există. Argumentul pârâtei, preluat parțial în hotărâre, este acela că decizia ne profită, obținând un "termen de grație" de o lună în ceea ce privește plata prețurilor mărite. Odată cu depășirea termenului de 1 decembrie 2012, pentru anul 2013, prețurile nu puteau fi mărite în mod legal. Așadar, câtă vreme la data emiterii actului contestat se putea interveni doar asupra prețurilor aferente anului 2014, în locul "termenului de grație" de 1 lună, recurentul menționează că s-a confruntat cu un "termen sancționator" de 11 luni. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 263/29.01.2013 (aplicabilă începând cu data de 01.02.2013) privind aprobarea prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din centrala CET Galați aparținând S.C. A. S.A. În susținerea nelegalității emiterii acestei decizii recurentul a invocat un singur motiv, respectiv nerespectarea prevederilor art. 50 din Metodologia de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energie electrică și termică produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestor dispoziții: "Prețurile reglementate ale energiei termice pentru fiecare producător de energie electrică și termică în cogenerare de înaltă eficiența se aprobă prin decizii ale președintelui ANRE până la data de 1 decembrie, pentru anul următor". Contrar susținerilor recurentului prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările și completările următoare, aceasta nu a fost vătămată. În cauza de față cel care invocă nerespectarea termenului este Consiliul local Galați și nicidecum S.C. A. S.A., producătorul destinatar al deciziei contestate, care prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie a obținut recunoașterea costurilor justificate începând cu 1 februarie 2013. Înalta Curte constată că, în cauză, în mod corect s-a reținut că decalarea termenului nu îi produce nicio vătămare recurentei, dimpotrivă îi profită acesteia, care ar fi trebuit să plătească tarife mărite începând cu 1 decembrie 2012 și nu cu 1 februarie 2013. Astfel fiind, prin decalarea termenului prevăzut la art. 50 din Metodologie recurenta nu a fost vătămată deoarece prețurile aprobate prin Decizia nr. 263/2013 s-au aplicat începând cu data de 01.02.2013 și nu cu data de 01.12.2012. Legalitatea, oportunitatea și temeinicia emiterii Deciziei președintelui ANRE nr. 263/29.01.2013, rezidă din aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) și art. 9 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012, ale art. 72 alin. (1), art. 79 alin. (7) și art. 96 alin. (5) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, ale art. 22 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă precum, ale Metodologiei de stabilire și ajustare a prețurilor pentru energia electrică și termică, produsă și livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficiență, aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 3/2010, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului președintelui ANRE nr. 45/2012 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referință pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență și ale prețurilor de referință pentru energia termică produsă în cogenerare. În atribuțiile ANRE stabilite prin O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2012 sunt incluse și prerogative vizând primirea și analizarea documentațiilor tehnice transmise de operatorii economici care vând energie electrică și termică pe bază de contracte reglementate precum și stabilirea prețurilor pentru energia termică livrată sub formă de apă fierbinte prin sistemele de alimentare centralizată cu energie termică a localităților, defalcate pentru consumatori casnici și noncasnici. Înalta Curte are în vedere faptul că analiza privind stabilirea prețurilor reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 a fost efectuată pe baza datelor transmise de operatorul economic în vederea aplicării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2011 pentru instituirea unor măsuri în domeniul gazelor naturale. Recurentul nu contestă și nici nu demonstrează în niciun fel că prețurile stabilite prin Decizia președintelui ANRE nr. 263/29.01.2013 sunt nelegale, astfel că este evident că nu se poate reține nelegalitatea actului contestat. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.