ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2015

Decizia nr. 3213/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/44/2013, reclamantul Consiliul Local Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 privind prețurile reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din Centrala CET Galați aparținând SC A. Galați SA, precum și suspendarea efectelor acestei decizii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 19 august 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a disjuns acțiunea în anularea Deciziei nr. 263 din 29.01.2013 a A.N.R.E., dosarul nou-format fiind înregistrat sub nr. x/2/2013.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3589 din 18 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Local Galați și, în consecință, a respins cererea având ca obiect anularea ca tardiv formulată, precum și cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 3589 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Consiliul Local Galați, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Argumentele dezvoltate în motivarea cererii de recurs s-au subsumat, în esență, următoarelor critici:

- nu se poate reține, în sarcina reclamantului, o pasivitate culpabilă, de natură a atrage sancțiunea decăderii, în condițiile în care acestuia i-a fost comunicată Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 263 din 29.01.2013 la data de 04.02.2013, iar împotriva actului recurentul a formulat plângere prealabilă la data de 13.02.2013;

- instanța de fond s-a raportat în mod eronat la dispozițiile O.U.G. nr. 33/2007, apreciind că aceasta stabilește termene și condiții speciale pentru contestarea actelor emise de președintele A.N.R.E., derogatorii de la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, înlăturând, astfel, de la aplicare, dispozițiile legii cadru privind contenciosul administrativ;

- soluția instanței de fond este criticabilă și din perspectiva accesului recurentului la justiție, care a fost îngrădit prin greșita aplicare a legii.

1.4. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a invocat, mai întâi, excepția nulității recursului, susținând că argumentele invocate de recurent nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci acesta se limitează la a evoca aspecte de fapt legate de fondul cauzi.

În continuare, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susținând că sentința recurată a fost dată în acord cu dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța de fond a realizat o corectă apreciere și calificare a a situației de fapt, aplicând corespunzător normele juridice incidente.

A arătat că H.G. nr. 963/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată în ziua publicării în M. Of., în speță data de 12 septembrie 2002, raportat ca care acțiunea reclamanților, depusă în instanță la data de 21.02.2013 este indiscutabil tardivă.

La rândul său, intimata-pârâtă SC A. Galați SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii acțiunii având ca obiect anularea Deciziei președintelui A.N.R.E. nr. 263 din 29.01.2013.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 aprilie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că este necesar a se soluționa recursul în procedura prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul Consiliul Local Galați, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Deciziei A.N.R.E. nr. 263 din 29.01.2013 privind prețurile reglementate pentru energia termică livrată în anul 2013 din Centrala CET Galați aparținând SC A. Galați SA.

Instanța de fond, raportându-se la dispozițiile art. 5 alin. (7) lit. b) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, care prevăd că „ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în M. Of. al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate”, a respins acțiunea ca tardiv formulată.

A reținut prima instanță că O.U.G. nr. 33/2007 stabilește termene și condiții speciale, derogatorii de la dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, pentru contestarea directă în fața instanței de contencios administrativ a deciziilor emise de președintele A.N.R.E.

Înalta Curte constată că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în M. Of. nr. 315/08.05.2015, dispozițiile art. 5 alin. (7) lit. b) din O.U.G. nr. 33/2007 au fost declarate neconstituționale.

În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că prevederile de lege criticate introduc o derogare de la principiul constituțional al controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, prin stabilirea termenului de 30 de zile pentru contestarea actelor administrative cu caracter normativ, fără ca această excepție să fie expres prevăzută de art. 126 alin. (6) din Constituție, care se referă, sub acest aspect, doar la actele care privesc raporturile cu Parlamentul și ale celor de comandament cu caracter militar. Art. 126 alin. (6) garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, fără nici o distincție între tipul acestora - individual sau normativ. În privința actelor administrative cu caracter normativ, legea specială, O.U.G. nr. 33/2007, elimină posibilitatea atacării lor în justiție peste termenul imperativ de 30 de zile, derogând de la art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și de la art. 126 alin. (6) din Constituție. Or, o asemenea excludere are valențele unei noi excepții referitoare la actele juridice sustrase controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, ceea ce determină încălcarea art. 21, art. 52 și a art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală.

Din această perspectivă, Înalta Curte nu poate decât să dea efect deciziei instanței constituționale, în sensul constatării că sentința recurată este lipsită de temei legal.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituție trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curții Constituționale urmează să primească eficiență în orice raport juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale care nu a fost definitiv soluționat, fiind supus controlului judiciar, așa cum este și cazul de față.

Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar apreciază că decizia Curții Constituționale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în fața instanțelor de contencios administrativ și cărora le sunt incidente în continuare dispozițiile legale declarate neconstituționale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată și în jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13.03.2012 a Curții Constituționale).

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul Consiliul Local Galați împotriva sentinței civile nr. 3589 din 18 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2015.