ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Craiova, secția Civilă la 9 august 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare nr. x/30.08.2017, ce are ca obiect execuția și montajul de către pârâtă a unui cuptor cu vatră mobilă cu SV-1.8 mp, destinat tratamentului termic de piese turnate, în conformitate cu datele tehnice, parametrii și bilanțul termic din anexa la contract. Totodată, s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului achitat în sumă de 39.363,96 RON, la ridicarea de către aceasta a cuptorului livrat și la plata penalităților de întârziere de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data la care trebuia livrat cuptorul, mai exact 4 decembrie 2017, până la data plății efective.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1549 și următoarele și cele ale art. 1707 și următoarele C. civ.

Prin sentința civilă nr. 29 din 7 ianuarie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut, în esență, că în raport cu obiectul principal al contractului, respectiv rezoluțiune contract, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul acțiunilor personale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, în speță aceasta având sediul în București.

Totodată, s-a mai reținut că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind astfel respectate dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Un argument în plus reținut de către prima instanță a fost acela că în contract părțile nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligația urmează să fie executată, astfel încât prevederile art. 113 pct. 3 C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea, motiv pentru care competența teritorială trebuie stabilită potrivit regulilor de drept comun.

Prin sentința civilă nr. 2181/2019 din 16 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar în baza art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că acțiunea are ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare nr. E5025 din 30 august 2017, în cuprinsul căruia, la art. 4, părțile au stabilit că montarea bunului va avea loc în spațiul cumpărătorului și că părțile vor efectua ulterior montării probele de recepție pentru 48 de ore pentru unul sau două cicluri de funcționare, urmând să încheie procese-verbale de recepție și de punere în funcțiune.

S-a mai constatat că reclamanta a depus precizări cu privire la locul situării spațiului unde a avut loc montarea bunului, respectiv locul situării fabricii, care este în Municipiul Craiova, județul Dolj.

În acest context, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că părțile au prevăzut în mod expres locul executării unei părți din obligațiile vânzătorului ca fiind spațiul cumpărătorului, conform art. 4 din contract, astfel încât, în opinia instanței, devin aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care însă nu au fost analizate de către Judecătoria Craiova din perspectiva competenței, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, cea de-a doua instanță a constatat că Judecătoria Craiova este competentă teritorial să judece cauza, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 116 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 15 mai 2019, stabilindu-se termen de judecată la 1 octombrie 2019, când instanța supremă a decis următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, astfel că va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl constituie rezoluțiunea contractului de vânzare nr. E 5025 din 30 august 2017, ce are ca obiect execuția și montajul unui cuptor cu vatră mobilă cu SV-1.8 mp, precum și repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea avansului achitat, în sumă de 39.363,96 RON la ridicarea de către aceasta a cuptorului livrat și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,10 % pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data la care trebuia livrat cuptorul, mai exact 4 decembrie 2017, până la data plății efective.

Înalta Curte constată că Judecătoria Craiova a fost învestită cu judecarea unei acțiuni civile personale, al cărei obiect principal îl constituie rezoluțiunea contractului de vânzare nr. E 5025 din 30 august 2017.

Regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale este instituită la art. 107 C. proc. civ., care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", în cauză sediul pârâtei aflându-se în București.

Prevederile art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial, aceste norme legale instituind o competență de ordine privată.

Necompetența de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Craiova la 25 octombrie 2018, în cadrul termenului prevăzut la art. 201 C. proc. civ. pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, raportat la prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Craiova a procedat în mod corect la soluționarea excepției.

În schimb Judecătoria Sectorului 1 București a procedat la invocarea și soluționarea excepției de necompetență teritorială cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a invocat excepția din oficiu, deși era vorba despre o normă de competență teritorială de ordine privată, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., și dacă ar fi fost incidente, reglementând un caz de competență teritorială alternativă.

În consecință, în raport cu considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 107 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.