ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 783/2020

Ședința publică din data de 19 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 17.07.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Focșani, Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B., Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Galați, Penitenciarul Spital Târgu Ocna, Centrul de reținere și arestare preventivă Vrancea și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 20.000 de euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite de reclamant ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare.

Prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2019, Judecătoria Vaslui a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B. și a acordat termen la 25 octombrie 2019, formându-se dosarul nr. x/2019.

Prin aceeași încheiere a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu ceilalți pârâți.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3647 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilești - Centrul de detenție B., și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În motivarea hotărârii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar potrivit art. 111 C. proc. civ. "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

S-a mai reținut că reclamantul domiciliază în municipiul Huși, instanța sesizată a fost Judecătoria Vaslui, iar pârâtul are sediul în circumscripția Judecătoriei Brăila.

Instanța a constatat, pe cale de consecință, că reclamantul nu a înțeles să învestească instanța de la domiciliul său ori instanța de la sediul pârâtului, astfel că devin aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ.

Potrivit H.G. nr. 337/1993, comuna Tichilești se află în circumscripția Judecătoriei Brăila, astfel încât instanța a apreciat că excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Penitenciarul Tichilești este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.

2.2. Prin sentința civilă nr. 484 din 03 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria Brăila, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui incident procedural.

În considerentele hotărârii s-a reținut că pârâtul Penitenciarul pentru minori B. nu a invocat excepția necompetenței prin întâmpinare.

Prin urmare, necompetența de ordine privată putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, nu și de către instanță din oficiu.

Mai mult, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Or, reclamantul a introdus cererea la o instanța competentă pentru unii dintre pârâți, respectiv Judecătoria Vaslui, care a devenit instanța competentă pentru toți pârâții.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Vaslui, Penitenciarul Focșani, Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B., Penitenciarul Giurgiu, Penitenciarul Galați, Penitenciarul Spital Târgu Ocna, Centrul de reținere și arestare preventivă Vrancea și Ministerul Administrației și Internelor să fie obligați la plata sumei de 20.000 de euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite de reclamant ca urmare a condițiilor de detenție necorespunzătoare.

Prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2019, Judecătoria Vaslui a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B. și, ulterior, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat soluționarea acestei cereri în favoarea Judecătoriei Brăila.

Prin aceeași încheiere a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu ceilalți pârâți.

Conform dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

Se observă că în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență alternativă.

Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Înalta Curte apreciază că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispozițiile referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică.

Per a contrario, competența teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Se reține că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.07.2018, Judecătoria Vaslui a fost prima învestită cu soluționarea acțiunii.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Vaslui, reclamantul a învestit în mod legal această instanță.

Necompetența teritorială a Judecătoriei Vaslui, invocată de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B. (așa cum rezultă din practicaua hotărârii prin care s-a declinat cauza), este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Lecturând cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B., se constată însă că acesta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesual pasive și prescripția dreptului material la acțiune.

Ca atare, Judecătoria Vaslui nu mai putea să dispună, din oficiu, sau la cererea oricăreia dintre părți, declinarea competenței, declarându-se necompetentă să soluționeze cauza cu privire la pârâtul Penitenciarul pentru minori Tichilesti - Centrul de detenție B., prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 martie 2020.