ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2020

HOTĂRÂRE

12.03.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 13 iunie 2019, creditorul Orașul Tismana a solicitat instanței, în contradictoriu cu terțul poprit S.C. A. S.R.L. și debitorul B., să dispună menținerea popririi înființate la data de 18.07.2019 de către orașul Tismana - compartimentul urmărire și executare silită debite.

A arătat că la data de 18.07.2018 a înaintat adresa de înființare a popririi nr. 8802, prin care i-a solicitat terțului poprit S.C. A. S.R.L. ca, în temeiul art. 236 din Legea nr. 207/2005 privind Codul de procedură fiscală, să procedeze la poprirea veniturilor și disponibilităților bănești ale debitorului B., în baza titlului executoriu nr. x/19.10.2017, pentru o creanță în valoare de 2917 RON, din care 379 RON reprezintă impozit pe clădiri, 13 RON impozit curți construcții, 1391 RON impozit auto, 669 RON amenzi și 465 RON taxă salubrizare.

A precizat că adresa de înființare a măsurii popririi i-a fost comunicată terțului poprit la data de 20.07.2018, însă acesta nu a efectuat poprirea, deși între terțul poprit și debitor există relații contractuale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 236 și 237 Codul de procedură fiscală și art. 194 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5646 din 3 octombrie 2019, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivare a reținut incidența art. 790 și art. 651 C. proc. civ. și faptul că domiciliul debitorului B. este în orașul Tismana, sat Celei, jud. Gorj.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința civilă nr. 8525 din 24 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, (1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Astfel, având în vedere că sediul terțului poprit este în Voluntari, str. x, jud. Ilfov, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Buftea.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect menținere poprire, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită de către instanțele de judecată a normelor generale și, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanța de executare, dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menținerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere a popririi, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri, în cauză nu își găsește aplicabilitatea norma generală prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind aplicabile prevederile art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, dându-se astfel valență principiului specialia generalibus derogant.

Mai mult, aplicabilitatea normei speciale de drept în prezenta speță este recunoscută și din perspectiva temeiului de drept indicat de creditorul Orașul Tismana în cererea sa introductivă, unde a specificat în mod expres că aceasta a fost formulată în baza art. 236 și 237 Codul de procedură fiscală.

Așadar, având în vedere că sediul terțului poprit se află în Voluntari, str. x, jud. Ilfov, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea, în aplicarea dispozițiilor menționate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.