ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 26 martie 2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și D. au solicitat instanței să dispună anularea certificatului de moștenitor nr. x/11.04.2017 eliberat de SPN "E.", anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.04.2017 al SPN "E.", precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 518 din 2 aprilie 2018, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta C. prin întâmpinare, și a respins acțiunea ca lipsită de interes.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 213 din 23 octombrie 2019, a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 518/02.04.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs reclamanții A. și B., prin care au invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata C. a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 30 aprilie 2020, Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulității recursului, însă nu pentru motivul invocat de către intimată, ci în raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în cauză nefiind îndeplinită condiția referitoare la timbrarea cererii de recurs.

Raportul a fost comunicat părților la 28 și 29 mai 2020, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, la data de 14 iulie 2020, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., "la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic", sub sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Totodată, art. 32 din același act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În speță, se constată că, prin rezoluția de primire din 30 ianuarie 2020, instanța a stabilit că recurenții-reclamanți datorează taxă judiciară de timbru în recurs în cuantum de 3.158,68 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborat cu art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Adresele cuprinzând dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru au fost comunicate reclamanților la 12 și 18 februarie 2020, conform dovezilor aflate la dosar, însă aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina acestora și nici nu au formulat cerere de reexaminare, ori de ajutor public judiciar în termenele prevăzute de lege.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".

În consecință, văzând că recurenții nu au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.158,68 RON și, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității și anularea cererii de recurs formulată reclamanții A. și B., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 213 din 23 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2020.