ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2020

HOTĂRÂRE

14.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1495/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița la data de 28.09.2017, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita, a soliciat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună acordarea unei despăgubiri pentru confiscarea în mod nelegal a unei cantități de 3.611 litri benzină și a cantității de 23.401 litri motorină, despăgubire ce se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor, în valoare de 176.163,18 RON. A solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 41.108,18 RON, reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a bunurilor de 176.163,18 RON și suma deja achitată de către intimate de 135.055 RON, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii a arătat că măsura confiscării a fost dispusă prin procesul-verbal de contravenție nr. x din 18 iulie 2014 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu, ce a fost anulat ulterior prin decizia civilă nr. 1037/02.12.2015 a Tribunalului Harghita.

Întrucât societatea nu mai avea posibilitatea păstrării combustibilului în propriile rezervoare i s-a solicitat pârâtei ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu să procedeze la ridicarea și depozitarea acestuia în altă parte. Pârâta a valorificat combustibilul prin predarea acestuia către C. S.R.L., contra sumei de 135.055 RON, sumă virată ulterior în contul reclamantei.

Mai susține că valoarea de circulație a bunurilor confiscate era de 176.163,18 RON, astfel că solicită instanței, în temeiul art. 41 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, diferența de 41.108,18 RON.

În fond, Judecătoria Toplița a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin decizia nr. 717/21.10.2019 a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar, și a obligat pe intimata-pârâtă D.G.R.F.P. Brașov la plata către aceasta a sumei de 34.852,779 RON cu titlu de despăgubire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea nr. 117/R din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, și a declinat competența de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 717/21.10.2019 a Tribunalului Harghita în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut că Judecătoria Toplița, atunci când și-a verificat competența de soluționare a cererii, a reținut că este competentă, menționând în același timp că a fost învestită cu soluționarea unui litigiu civil.

În apel, tribunalul nu a infirmat această calificare și a reținut, la rândul său, competența de a soluționa cauza, fără a constata că s-ar impune judecarea cauzei de către un complet specializat.

Astfel, în fața instanțelor de fond nu exista niciun element din care să rezulte că acestea ar fi judecat un litigiu între profesioniști, motiv pentru care în raport de obiectul acțiunii, a apreciat că revine secției civile soluționarea recursului declarat în cauză.

Învestită cu soluționarea recursului după declinare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a pronunțat decizia nr. 62/R din 19 mai 2020, prin care a admis excepția necompetenței materiale funcționale, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În motivare a reținut că sumele pretinse de către reclamantă își au izvorul în confiscarea nelegală dispusă prin procesul-verbal de contravenție nr. x/18.07.2014 emis de A.N.A.F. - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu, proces-verbal anulat prin decizia civilă nr. x/02.12.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita.

Văzând dispozițiile art. 226 și art. 215 pct. 5 din Legea nr. 71/2011, a constatat că instanțele de fond și de apel, în cadrul cărora nu funcționează completuri specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, au soluționat cauza, reținând în mod generic natura civilă a cauzei.

Dat fiind că în cauză cererea inițială a reclamantei se întemeiază pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, fiind pusă în discuție procedura prevăzută de art. 41 din legea specială, a apreciat că litigiul este unul de competența instanței de contencios administrativ și nu unul pur civil, care să determine competența secției I civilă.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Totodată, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Înalta Curte constată că Secțiile I și a II-a civile ale Curții de Apel Târgu Mureș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, secția a II-a civilă apreciind că instanțele de fond au fixat natura litigiului ca fiind una civilă, în timp ce secția I civilă a apreciat că, în condițiile în care în cadrul instanțelor de fond și de apel nu funcționează completuri specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, acestea au soluționat cauza, reținând în mod generic natura civilă a acesteia. Însă, dat fiind faptul că reclamanta a indicat temeiul de drept al acțiunii ca fiind O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, revine instanței de contencios administrativ soluționarea pricinii.

Prin decizia nr. 18/2016, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.

Astfel, regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În ceea ce privește obiectul acțiunii introductive de instanță, Înalta Curte constată că acesta constă în solicitarea de acordare a despăgubirilor pentru valorificarea sub prețul pieței a cantității de benzină și motorină confiscate în mod nelegal de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu.

Chiar dacă plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție prin care s-a dispus măsura confiscării bunurilor se judecă de un complet specializat, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) și art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aceasta nu înseamnă că și solicitarea de acordare de daune pentru prejudiciul produs reclamantei prin restituirea către aceasta a unei sume mai mici decât valoarea de piață a bunurilor valorificate defectuos de către pârâtă urmează aceeași cale.

În fapt, pretenția reclamantei nu reprezintă o cerere accesorie celei de anulare a procesului-verbal de contravenție, ci o solicitare distinctă, prin care se urmărește acoperirea unui prejudiciu suferit de către reclamantă și care izvorăște din pretinsa faptă ilicită a pârâtei, constând în restituirea către aceasta a unei sume mai mici decât valoarea reală a bunurilor confiscate în mod nelegal.

În raport de elementele de determinare a competenței materiale procesuale și de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că aparține secției civile competența de soluționare a cauzei, întrucât pretențiile reclamantei au drept cauză atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, din această perspectivă fiind și analizată cauza în apel.

Prin urmare, având în vedere natura și obiectul pricinii, competența de soluționare a recursului revine instanței de drept comun, acesta fiind un litigiu esențialmente civil.

În plus, trebuie avut în vedere și faptul că pricina a fost judecată în primă instanța de judecătorie, beneficiind de triplu grad de jurisdiscție, specific litigiilor civile, în timp ce materia contenciosului administrativ recunoaște doar dublul grad de jurisdicție.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 717/21.10.2019, pronunțată de Tribunalul Harghita, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș , secția I civilă.