ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 968/2019

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală:

- anularea adresei x/11.04.2016 emisă de Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu;

- anularea adresei nr. x/27.04.2016 emisă de AJFP Brașov;

- obligarea în solidar a pârâtelor la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 8.077.537 RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Curtea de Apel Brașov, prin Sentința nr. 128/F/2016 din 20 septembrie 2016, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, excepția tardivității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Totodată, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință a respins ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Împotriva Sentinței nr. 128/F/2016 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC A. SRL.

Pârâta Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat recurs incident.

Reclamanta SC A. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Pârâta Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului incident, casarea, în parte, a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției tardivității și excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii din aceste rațiuni.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare, prin care a înțeles să invoce, pe cale de excepție, nulitatea și tardivitatea recursului incident declarat de pârâta Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe fond, a solicitat respingerea recursului incident.

Recurenta-pârâtă Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

La rândul său, recurenta-reclamantă a formulat a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-pârâte ANAF - DRAF Sibiu, prin care a reiterat principalele susțineri din recurs și acțiunea introductivă.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepțiile tardivității și nulității recursului incident declarat de recurenta pârâtă Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu prin ANAF, Înalta Curte reține următoarele:

Excepția tardivității a fost invocată de către recurenta reclamantă ca urmare a unei calificări proprii și lipsite de temei pe care a dat-o acestui recurs ca fiind unul principal, iar nu incident.

Potrivit art. 491 raportat la art. 472 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul este în drept, după împlinirea termenului de recurs, să formuleze la rândul său recurs prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

În speță, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei cu o anumită motivare, respingând totodată excepțiile tardivității și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă.

Cum reclamanta a recurat hotărârea, pârâta căreia îi era favorabilă soluția și nu avea niciun interes inițial să o atace, a ieșit din pasivitate, formulând recurs incident, pe temeiul legal mai sus menționat.

Acest recurs incident se constată a fi depus înlăuntrul termenului prevăzut de art. 492 alin. (1) raportat la art. 474 alin. (1) din C. proc. civ., motiv pentru care excepția tardivității va fi respinsă ca nefondată.

Nici excepția nulității recursului incident invocată de recurenta reclamantă nu este fondată și va fi respinsă, având în vedere că prin cererea de recurs a fost invocat în mod expres motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., hotărârea primei instanțe fiind criticată pentru încălcarea sau greșita aplicare a art. 19 din Legea nr. 554/2204 în soluționarea excepției prescripției.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile părților sunt fondate exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu titlu preliminar, se reține că, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut", această pronunțare implicând, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunțare implică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept incidente.

Cu privire la cererile de "anulare" a adreselor de răspuns ale autorităților pârâte, deși reține că "acestea sunt expresii ale refuzului pârâtelor de a plăti reclamantei despăgubirile solicitate", refuzul nejustificat fiind act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, judecătorul fondului nu a solicitat reclamantei precizări, dacă solicită constatarea refuzului nejustificat, ci a respins cererile ca inadmisibile.

De asemenea, instanța de fond nu a stabilit corespunzător obiectul acțiunii, reținând că s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, subsecvent anulării "actelor administrative" reprezentate de adresele de răspuns, iar nu anulării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sau a obligațiilor fiscale ca efect al legii, fără a cere lămuriri reclamantei cu privire la despăgubirile pretinse.

Or, în cuprinsul acțiunii, reclamanta a făcut referire, pe de o parte, la despăgubiri pretinse pentru: prejudiciul suferit ca urmare a instituirii măsurilor asigurătorii de către organele fiscale (măsuri desființate ulterior de o instanță de judecată) și care au creat societății un blocaj financiar; prejudicii de imagine prin apariția unor articole în mass-media (din care rezulta că societatea ar fi prejudiciat bugetul de stat cu suma de 9.622.445 RON); prejudiciul generat prin menținerea măsurilor asigurătorii sau a obligațiilor fiscale în mod nelegal după intrarea în vigoare a Legii nr. 209/20.07.2015.

A mai susținut că între actele administrativ fiscale prin care au fost stabilite obligații fiscale față de stat și prejudiciul material al societății există o strânsă legătură de cauzalitate, repararea prejudiciului suferit de societate trebuind, în consecință, să cuprindă pierderea efectiv suferită - damnum emergens - și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza - lucrum cessans.

Fără a observa cauzele juridice diferite invocate pentru pretinsele prejudicii și fără a cere lămuririle necesare pentru identificarea obiectului acțiunii, judecătorul fondului în mod greșit a tratat global cererea.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, se va pune în discuție și se va stabili obiectul cererii de chemare în judecată, temeiurile de drept ale fiecărei cereri, ținând seama de voința reclamantei, în considerarea principiului disponibilității, instanța verificându-și apoi competența prin raportare la obiectul astfel stabilit, celelalte aspecte invocate de părți, cu titlu de excepții (cum ar fi prescripția) sau pe fondul cauzei, fiind în mod evident subsidiare fixării cadrului procesual.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496, art. 497 și art. 491 raportat la art. 472 alin. (1), coroborate cu art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității și excepția tardivității recursului incident declarat de pârâta Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL și recursul incident declarat de pârâta Direcția Regională Antifraudă Sibiu 7 prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 128 din 20 septembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV