ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1346/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2019, pe rolul Judecătoriei Răcari, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., să constate că a dobândit cota de 100 % din terenul și construcția situate în comuna Ciocănești, sat Urziceanca nr. 212, județul Dâmbovița și cota de 70 % din apartamentul nr. x situat în Aleea x, București, precum și înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate dobândite de aceasta, aferente imobilelor anterior menționate.

Prin sentința civilă nr. 1489 din 24 octombrie 2019, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulate de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că acțiunea privind constatarea cotei de contribuție la bunurile dobândite în timpul relației de concubinaj vizează două imobile, unul situat în comuna Ciocănești, județul Dâmbovița, iar celălalt în sectorul 1 al municipiului București, fiind situate în circumscripțiile unor instanțe diferite.

A mai arătat instanța că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială este exclusivă, astfel cum reiese din modul de redactare al art. 117 C. proc. civ., și că se impune interpretarea prin analogie a art. 117 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că dacă imobilele se regăsesc în circumscripțiile unor instanțe judecătorești diferite, competentă să soluționeze cererea este instanța de la domiciliul pârâtului, dacă acest domiciliu se află în vreuna dintre circumscripțiile instanțelor în care sunt situate imobilele; în speță, conform cererii de chemare în judecată și întâmpinării, domiciliul pârâtului este situat în sectorul 1 al municipiului București.

Prin urmare, interpretând prin analogie art. 117 alin. (2) C. proc. civ. și constatând că unul dintre imobilele ce fac obiectul cererii se regăsește în sectorul 1 al municipiului București, în acel imobil regăsindu-se și domiciliul actual al pârâtului, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1224/2020 din 18 februarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Răcari; a constat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului de competență.

În motivare, această instanță a reținut că sunt aduse la masa partajabilă două bunuri imobile situate fiecare în circumscripția altei instanțe, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii raportându-se la locul situării fiecărui imobil.

Instanța a reținut că oricare dintre instanțele de la locul situării fiecărui imobil este competentă, reclamanta având alegerea deplină între instanțele deopotrivă competente, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

A mai arătat instanța că nu se poate raporta la dispozițiile art. 117 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează situația unui singur imobil situat în circumscripțiile mai multor instanțe, întrucât în speța dedusă judecății nu este incidentă această situație.

Astfel, instanța a considerat că sunt aplicabile și dispozițiile referitoare la competența teritorială exclusivă a instanțelor, în materie de imobile, atunci când obiectul acțiunii se referă la partajarea unor bunuri comune imobile.

Pe cale de consecință, având în vedere că reclamanta a învestit instanța de la locul situării unuia dintre imobile, având posibilitatea de a alege, potrivit prevederilor art. 116 C. proc. civ., instanța a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a cererii se va raporta la locul situării acestui imobil potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., care este în comuna Urziceanca, județul Dâmbovița, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Răcari.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate că a dobândit cota de 100 % din terenul și construcția situate în comuna Ciocănești, sat Urziceanca nr. 212, județul Dâmbovița și cota de 70% din apartamentul nr. x situat în Aleea x, București, precum și înscrierea în cartea funciară a cotelor de proprietate dobândite de aceasta, aferente imobilelor anterior menționate.

Astfel cum au reținut și instanțele aflate în conflict, cererea de chemare în judecată are ca obiect partajarea a două imobile situate în circumscripțiile unor instanțe judecătorești diferite.

În ipoteza partajului bunurilor comune solicitat pe cale principală, în situația în care masa partajabilă cuprinde și imobile, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia se află imobilul, așa cum prevăd dispozițiile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, atunci când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, și în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 117 C. proc. civ. nu prevăd în mod expres care este instanța competentă din punct de vedere teritorial în cazul în care printre bunurile partajabile se află două sau mai multe imobile situate în circumscripții judecătorești diferite, însă apreciază că este necesar să se recunoască posibilitatea soluționării cererii de partaj de către o singură instanță, motiv pentru care, în astfel de cazuri, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului, dacă se află în vreuna dintre circumscripțiile instanțelor în raza cărora se găsesc imobilele, iar numai în caz contrar, este competentă oricare instanță în a cărei rază teritorială se află vreunul dintre imobilele ce formează obiectul partajului, alegerea urmând a fi făcută de reclamant.

În cauză, cererea de partaj vizează două imobile, situate în circumscripțiile unor instanțe judecătorești diferite; un imobil este situat în comuna Ciocănești, județul Dâmbovița, care este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Răcari, iar celălalt imobil se află în sectorul 1 al municipiului București, unde are domiciliul pârâtul B., și care este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

În aceste condiții, având în vedere că domiciliul pârâtului B. este în sectorul 1, București, unde este situat și unul dintre imobilele a căror partajare se solicită, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "partaj", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "partaj", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.