ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1347/2020

Ședința publică din data de 01 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03 aprilie 2019, pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), obligarea acesteia la plata sumei de 2415 RON, reprezentând manoperă și material, și a sumei de 1000 RON, reprezentând daune morale, arătând că la data de 08 noiembrie 2017, în timp ce de deplasa cu autoturismul pe autostrada București-Ploiești a lovit un câine care a pătruns printre găurile din gardul ce împrejmuiește autostrada, fapt ce a produs avarierea autoturismului.

Prin sentința civilă nr. 7913 din 21 octombrie 2019, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în raport de obiectul cererii deduse judecății, sunt incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", fiind aplicabile dispozițiile care reglementează competența teritorială de drept comun, în absența unei norme contrare.

Conchizând, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești, excepție invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că pârâta are sediul în București, bd. x, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucurerști, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 337/1993 modificată.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1797/2020 din 9 martie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut că temeiul juridic al pretențiilor reclamantului este reprezentat de răspunderea civilă delictuală a pârâtei în temeiul art. 1357 C. civ., iar regula generală în materie de competență teritorială este instituită prin art. 107 C. proc. civ., care prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ. mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, iar art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Instanța a constatat că fapta ilicită a fost săvârșită pe autostrada București - Ploiești, la km 44, din direcția Ploiești, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. x, iar potrivit H.G. nr. 337/1993, locul săvârșirii faptei, se află în circumscripția Judecătoriei Ploiești, astfel încât instanța a apreciat că excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu este întemeiată.

Concluzionând, această instanță a reținut că, în raport de dispozițiile art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Ploiești este competentă din punct de vedere teritorial să judece cauza, ca primă instanță sesizată.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), prin care a solicitat, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtei la plata sumei de 2415 RON, reprezentând manoperă și materiale, și a sumei de 1000 RON, reprezentând daune morale, pentru accidentul produs la data de 08 noiembrie 2017, pe autostrada București - Ploiești, la km 44, din direcția Ploiești, astfel cum rezultă din procesul-verbal-nr. x din data de 8 noiembrie 2017, aflat la dosarul Judecătoriei Ploiești.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale/contractuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

În cauză, în raport de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, competența teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite sau instanța de la locul producerii prejudiciului și instanța de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Ploiești este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, iar Judecătoria Sectorului 1 București este instanța de la domiciliul pârâtului, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamantul a ales să sesizeze instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite și producerii prejudiciului, și, în consecință, prin alegerea făcută, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., anterior evocate, a învestit, în mod legal, Judecătoria Ploiești, fiind stabilită în mod definitiv competența teritorială în favoarea acestei instanțe.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR), având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iulie 2020.