Decizia nr. 1204/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016 la data de 02.08.2016, precizată în ședința publică din 30.06.2017 cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului A. numai pe petitul privind revendicarea, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții A. și C., a solicitat să se constate că titlul său de proprietate este preferabil titlurilor de proprietate ale pârâților, să se dispună obligarea pârâtei C. să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, compus din 2 (două) camere, bucătărie, baie, debara, oficiu, balcon, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei. Prin cererea de chemare în garanție formulată împotriva lui A. o dată cu întâmpinarea, pârâta C. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 449.000 RON) reprezentând prețul vânzării imobilului, inclusiv sporul de valoare acumulat până la data evicțiunii și a sumei de 4191,2 RON reprezentând cheltuieli alocate încheierii contractului, actualizate cu indicele de inflație. Prin cererea de chemare în garanție formulată împotriva lui D. la 27.10.2016, precizată la 28.04.2017 sub aspectul cuantumului prejudiciului, pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la repararea prejudiciului ce i-l va fi cauzat prezentul litigiu, inclusiv cheltuielile de judecată. Prin cererea de intervenție principală din 14.12.2016, numitul D. a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 50.000 euro achitată cu titlu de preț pentru imobilul în litigiu.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de tribunal. La termenul din 30.06.2017 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. și s-au admis în principiu cererile de chemare în garanție a numiților A. și D.. La 24.07.2017 s-a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de D.. Prin sentința civilă nr. 1928 din 15 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au fost respinse acțiunea principală, cererile de chemare în garanție și cererea de intervenție principală, ca neîntemeiate. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta B. și pârâții A. și C..

Hotărârea pronunțată în apel de Curtea de apel. Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata cererilor de apel până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.

Calea de atac formulată în cauză. Recurentul-pârât A. a formulat recurs prin care a susținut următoarele: Prezentul litigiul are ca obiect revendicarea imobilului situat în București, Bd. x, de la actualul proprietar al acestuia, pârâta C., aceasta din urmă achiziționând imobilul de la recurent; recurentul, în calitatea sa de chemat în garanție în litigiul pendinte, l-a chemat, la rândul său, în garanție pe numitul D., de la care a cumpărat imobilul; acesta a dobândit imobilul de la reclamanta B.. În litigiul care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București, cererea de chemare în judecată este incomplet formulată; acțiunea a fost depusă la judecătorie, deși valoarea pretențiilor reclamatei este de 239.250 RON, peste pragul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., și a fost formulată numai împotriva recurentului (deși este atacat un act încheiat de acesta cu un terț, fiind aplicabil art. 78 alin. (2) C. proc. civ.), riscul nereluării judecății prezentului litigiu fiind acela de a întârzia, cu nerespectarea art. 6 alin. (1) din cod, soluționarea sa. Instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existența dreptului de proprietate al pârâtei din prezentul litigiu, depinde exclusiv de elementele și de soluționarea acestui dosar, fiind fără relevanță soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 București. Inclusiv în ipoteza în care în dosarul mai sus menționat s-ar ajunge la concluzia că este nul/anulabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.11.2011 de BNP E., prin care recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la chematul în garanție D., analiza instanței va viza, în prezentul dosar, tot incidența art. 563 alin. (3) C. civ. Excepția de la principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis o reprezintă art. 909 alin. (3) C. civ., susceptibil a fi incident în prezentul litigiu, iar compararea de titluri de care a amintit Curtea se va realiza prin aplicarea art. 901 alin. (1) din același act normativ. Prin urmare, admiterea cererii de chemare în judecată în acest proces depinde, exclusiv, de îndeplinirea, de către pârâta C., străină de litigiul care face obiectul dosarului Judecătoriei Sectorului 6 București, a anumitor condiții a căror îndeplinire ar face să rămână fără nici cea mai mică importanță dacă a cumpărat sau nu de la un neproprietar.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 2 aprilie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 7 mai 2020

Apărările formulate în cauză La 2 decembrie 2019, în termenul legal, intimata-reclamantă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în prevederile art. 488 C. proc. civ. Prin întâmpinarea depusă la 12 decembrie 2019 (prin e-mail), respectiv la 18 decembrie 2019 (data poștei), cu depășirea termenului legal, pârâta C. a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul A.. Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. întrucât este contestată corecta aplicare a unei norme de procedură, respectiv aceea reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, având în vedere următoarele: Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Litigiul pendinte, inițiat la data de 02.08.2016, are ca obiect revendicarea unui imobil al cărui proprietar inițial era reclamanta și care a fost înstrăinat succesiv, respectiv de către reclamantă numitului D., de acesta către A., care, la rândul său, l-a vândut pârâtei C.. Acțiunea în revendicare a fost îndreptată împotriva acestei din urmă cumpărătoare, iar proprietarii intermediari au dobândit, în proces,calitatea de chemați în garanție pentru evicțiune, numitul D. formulând și o cerere de intervenție principală prin care a solicitat reclamantei restituirea prețului. La data de 06.06.2019, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.11.2011 intervenit între D. și pârâtul A. având ca obiect imobilul în litigiu. În acest litigiu, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă prin sentința civilă nr. 8713/de 02.12.2019 a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, cauza fiind în curs de judecată. Prin încheierea recurată, Curtea de Apel București a suspendat soluționarea apelului, considerând că este importantă pentru instanța devolutivă, în analiza legalității și temeiniciei sentinței atacate și pentru soluționarea pe fond a pricinii, învestită fiind cu stabilirea existenței dreptului de proprietate prin compararea titlurilor exhibate de părțile litigante, în condițiile în care are a analiza transmiterile sale succesive, fiind învestită, totodată, și cu un apel provocat legat de soluționarea cererii de chemare în garanție ce o vizează pe una dintre părțile contractante din actul a cărei anulare se solicită, tranșarea cu prioritate a valabilității contractului respectiv și, implicit, a valabilității transmiterii dreptului de proprietate prin acesta. Criticând măsura suspendării, recurentul susține că existența dreptului de proprietate al pârâtei din prezentul litigiu, analizată din perspectiva dispozițiilor art. 563 alin. (3), (90)1 alin. (1) și a art. 909 alin. (3) C. civ., depinde exclusiv de elementele și de soluționarea acestui dosar, fiind fără relevanță soluția ce se va pronunța cu privire la nulitatea contractului prin care el a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la chematul în garanție D.. Înalta Curte constată că această critică este întemeiată, în condițiile în care soluționarea acțiunii în revendicare pendinte presupune compararea titlurilor de proprietate. Împrejurarea că imobilul revendicat a făcut obiectul a trei contracte de vânzare cumpărare, din care primul a fost desființat, al doilea este atacat într-o procedură judiciară distinctă, iar cel de-al treilea nu a fost contestat până în prezent poate prezenta relevanță, ca situație de fapt, în acest mecanism al analizei drepturilor pretinse de părți, însă existența unui litigiu paralel în care se discută valabilitatea celui de-al doilea contract din succesiunea de trei, incidente în cauză, nu este de natură a înrâuri în mod hotărâtor soluționarea acțiunii în revendicare. Aceasta, pe de o parte, pentru că titlul pârâtei, posesoarea actuală a imobilului, nu este atacat în procedura judiciară respectivă, situație în care s-ar fi putut statua asupra unor elemente ce țin de buna credință a părților, valorificabile și în procesul de revendicare. Pe de altă parte, instanța are în vedere că, în acțiunea în revendicare, mecanismul de comparare a titlurilor părților din raportul juridic litigios principal implică, prin el însuși, verificarea modului în care a operat transmiterea dreptului de proprietate, fără a se impune, ca o condiție prealabilă, o evaluare distinctă asupra valabilității unuia sau a mai multor acte anterioare din lanțul înstrăinărilor succesive și aplicarea, în mod explicit, în privința acestora a sancțiunii nulității actului juridic. Prin urmare instanța apreciază ca revendicarea are un parcurs procesual distinct de cel al litigiului referitor la nulitatea vânzării anterioare, instanța fiind pe deplin abilitată să verifice și să rețină, din contextul vânzărilor succesive, în lumina reglementărilor noului C. civ. aplicabile, acele elemente relevante pentru verificarea valabilității transmisiunii dreptului de proprietate și consecințele pe care atitudinea subiectivă a părților le-a produs cu privire la subzistența dreptului de proprietate în patrimoniul acestora. Pentru aceste considerente, în baza art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 13 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, va casa încheierea recurată și, în baza art. 497 C. proc. civ., va trimite cauza, pentru continuarea judecății, la aceeași instanță de apel.