ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2018

HOTĂRÂRE

01.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 01 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul x/07.09.2015, contestatorii A. și B. au chemat în judecată pe intimatul Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-URI, solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare: anularea actelor de executare întocmite până în prezent, ca fiind realizate de un executor necompetent; în subsidiar, conexarea dosarului execuțional nr. x/2015 de pe rolul BEJA C., la dosarul execuțional nr. x/2012 de pe rolul BEJA D. și E.; pe fond, desființarea titlului executoriu pentru nerespectarea înțelegerii dintre părți la momentul completării lui.

În subsidiar, au solicitat conexarea dos. 695/2015 la dos. 1288/2012 al BEJA Mereuță, unde s-au întocmit mai multe acte de executare silită, inclusiv procedura vânzării prin licitație a unui imobil, prin care s-a acoperit parte din creanța F. cu privire la creanța ce își are sorgintea într-un contract de credit acordat de F. societății G. S.R.L., credit pe care l-au garantat prin avalizarea unui bilet la ordin, ce ulterior a fost girat creditoarei-intimate.

În drept, au invocat dispozițiile art. 12, 19, 63 și 106 din Legea 58/1934, punctele 321 lit. b), 328, 72 și 74 din Norma Cadru nr. 6/1994 a BNR, art. 711, 651, 653, 663 și 665 C. proc. civ.

Judecătoria Iași, secția Civilă prin sentința civilă nr. 3115/2016 din 14 martie 2016 a declinat competenta de soluționare a cauzei formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimatul Fondul National de Garantare a Creditelor Pentru IMM-URI în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că potrivit dispozițiilor art. 782 (1) C. proc. civ. (în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită) se prevede competența alternativă cu privire la poprire - a Curții de Apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit. Alin. (2) al art. 782 C. proc. civ. prevede că "în cazul poprii pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise."

Terții popriți au sediul în București, iar cererile de poprire au fost comunicate către compartimentele specializate în primirea și procesarea popririlor.

Excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, instanța dispunând declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pe raza căreia se află sediul H. care a confirmat înființarea popririi prin adresa de la fila x și a indicat sediul în acest sector, instanța competentă a se pronunța și cu privire la cererea de conexare a dosarelor de executare silită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2017.

Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă prin sentința civilă nr. 13 din 05 ianuarie a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimatul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, în favoarea Judecătoriei Iași; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut următoarele:

Contestatorii au învestit Judecătoria Iași cu două capete principale de cerere: primul având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați " C.", iar al doilea având ca obiect conexarea dosarului execuțional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "C.", la dosarul execuțional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și E..

În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia contestația se introduce la instanța de executare și a prevederilor art. 651 C. proc. civ. conform căruia instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În dosarul de executare silită nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați " C.", cererea de executare silită a fost formulată la data de 08.07.2015, dată la care contestatorii debitorii A. și B. aveau domiciliul în jud. Iași, care se află în circumscripția Judecătoriei Iași.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța reține dispozițiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora conexarea executărilor se face de instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare.

În dosarul execuțional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și E. executarea silită a început la data de 13.07.2012

În conformitate cu dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, instanța a constatat că executarea în dosarul nr. x/2012 s-a concretizat în executarea silită imobiliară a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în Iași, Aleea x, Jud. Iași

Astfel, instanța de executare, competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea de conexare a dosarelor execuționale este Judecătoria Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 2 București, s-au declarat deopotrivă și reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac. Competența în soluționarea conflictului aparține Înaltei Curți conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de față vizează contestația la executare formulată de contestatorii A. și B. având două capete principale de cerere, primul având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați" C.", iar al doilea având ca obiect conexarea dosarului execuțional nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "C.", la dosarul execuțional nr. x/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. și E..

Sub nr. 695/2015 a fost înregistrară cererea de executare silită formulată de creditoarea Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru INM-uri, iar prin încheierea din 14 august 2015 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. s-a dispus încuviințarea executării silite prin toate formele prevăzute de lege potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (3) lit. c) C. proc. civ., în circumscripția Curții de Apel București.

În dosarul execuțional nr. x/2012 executarea silită a început la data de 13 iulie 2012, și s-a concretizat prin executarea silită a imobilului proprietatea contestatorilor, situat în Iași. În acest dosar s-au întocmit mai multe acte de executare silită, iar prin procedura vânzării s-a acoperit o parte din creanța F., care își are sorgintea într-un contract de credit care a fost garantat prin avalizarea unui bilet la ordin, care ulterior a fost girat creditoarei Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru INM-uri.

Modalitatea concretă de executare în dos. nr. 695/2015 a constat în înființarea popririi asupra terților nominalizați care au sediul central în București.

Chestiunea de drept care vizează soluționarea conflictului negativ de competență este legată de stabilirea instanței competente teritorială să judece atât cererea de conexare a dosarelor execuționale, cât și cererea având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați " C.".

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria, în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.

Înalta Curte constată că la data de 08 iulie 2015, contestatorii aveau domiciliul în Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 654 alin. (1) C. proc. civ., conexarea executărilor se face de instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare, aceasta fiind Judecătoria Iași.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 782 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită, se prevede competența alternativă cu privire la poprire a executorului judecătoresc din circumscripția Curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit.

Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 C. proc. civ.,