ÎCCJ, decizie (scj.ro #82021)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82021) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acordarea cheltuielilor de judecată. Culpă
procesuală.
Cuprins pe materii
. Drept procesual civil. Procedura contencioasă.
Procedura în
fața primei instanțe. Hotărârile. Cheltuielile de judecată.
Acordarea
cheltuielilor de judecată. Culpă procesuală.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Cheltuielile de judecată;
-
Culpă procesuală;
C. proc.civ. art. 274, art. 275, art. 276.
Textul
art. 274 din Codul de procedură civilă, instituie prezumția de
culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că
dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății
și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi
trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
De
aceea, prin art. 275 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a
prevăzut că pârâtul care recunoaște pretențiile până
la prima zi de înfățișare nu va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată.
Ca
atare, în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă,
iar pârâtul nu recunoaște până la prima zi de
înfățișare pretențiile reclamantului, înseamnă că
operează prezumția culpei procesuale
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 6568 din 11 octombrie 2007.
Prin sentința civilă nr. 913/D
din 20 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea
formulată de reclamantul V.B.H.E.F., în contradictoriu cu Primarul
municipiului Satu Mare.
A constatat dobândirea de către
reclamant a unui drept special de folosință asupra terenului înscris
în CF 6004 Satu Mare, nr. top. 804, 805, în suprafață de 251 m.p.,
care nu este afectat de construcții sau de utilitate publică. Pentru
diferența de teren în suprafață de 1774 m.p., a constatat
dreptul reclamantului la acordarea de titluri de despăgubiri, valoarea de
circulație a terenului fiind de 4.600 Euro.
A dispus restituirea apartamentelor nr. 1
și nr. 2 deținute cu titlu de închiriere, cărora le corespunde
suprafața de 26,08 m.p. (ap. nr. 1), respectiv 27, 3 m.p. și
pivniță 1,95 m.p. (ap. nr. 2).
A constatat dreptul reclamantului la
acordarea de despăgubiri pentru restul apartamentelor având valoarea de
circulație de 1.128.518 RON, înscrise în C.F. 6004 Satu Mare, nr. top.
804, 805.
A obligat primarul la emiterea
dispoziției în sensul celor de mai sus și a îndeplinirii procedurii
administrative pentru acordarea de despăgubiri conform Cap. V, Titlul VII
din Legea nr. 247/2005.
A respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut că reclamantul este unicul moștenitor al proprietarului
tabular, din patrimoniul căruia a fost expropriat imobilul și a
notificat primăria solicitând restituirea în natură, dar pârâta nu a
răspuns notificării nici până în prezent.
A mai reținut tribunalul că,
apartamentele imobilului solicitat au fost înstrăinate, mai puțin
apartamentele nr. 1 și nr. 2, iar valoarea totală a apartamentelor
înstrăinate reprezintă 1.128.518 RON. În consecință, în
aplicarea art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată a dispus
restituirea în natură a apartamentelor nr. 1 și nr. 2 și, în
aplicarea art. 11 alin. 6 din lege, a stabilit dreptul reclamantului la
despăgubiri, potrivit valorii de piață a construcțiilor
expropriate.
În ceea ce privește suprafața de
teren, tribunalul a constatat că, din suprafața totală de 1996
m.p., nu este afectată de construcții sau utilități publice
suprafața de 251 m.p., cu o valoare de circulație de 4.600 Euro/ar
asupra căreia reclamantul dobândește dreptul special de folosință
prevăzut de art. 2 Titlul II din OUG nr. 184/2002. Pentru diferența
de teren, reclamantul are dreptul la acordarea de titluri de despăgubiri,
la valoarea de 4.600 Euro/ar.
Prin decizia civilă nr. 46 din 27
martie 2007, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de reclamant, a
constatat dobândirea de către reclamant a unui drept special de
folosință asupra terenului înscris în CF nr. 6004 Satu Mare, nr. top.
804, 805, în suprafață de 1204 m.p., precum și dreptul
reclamantului la despăgubiri pentru diferența de teren de 792 m.p.,
atribuită posesorilor de apartamente.
Au fost menținute restul
dispozițiilor sentinței.
Pârâtul a fost obligat la 3.670 lei
cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Curtea de Apel a reținut că, din
raportul de expertiză a rezultat că terenul în litigiu are o
suprafață de 1996 m.p., din care 792 m.p. au fost atribuiți
proprietarilor de apartamente, rămânând o suprafață liberă
de 1204 m.p.
În ceea ce privește cheltuielile de
judecată, curtea a reținut că instanța de fond a constatat,
în mod greșit, că pârâtul nu este în culpă procesuală,
deși din actele dosarului a rezultat că dosarul de notificare s-a
rătăcit, fapt recunoscut de pârât.
Împotriva acestei decizii, în termen legal,
a declarat recurs Primarul municipiului Satu Mare.
Fără a invoca vreunul din
motivele de recurs, recurentul a arătat că decizia este
nelegală, deoarece, prin cererea de declarare a apelului, nu s-a cerut
acordarea cheltuielilor de judecată și nu s-au formulat critici cu
privire la acestea.
Acordarea
cheltuielilor nu este
justificată, pentru că
dosarul administrativ s-a rătăcit din cauză că
s-a suspendat soluționarea dosarului în urma promovării acțiunii
în instanță. Reclamantul, în loc să depună actele
doveditoare solicitate, a promovat o nouă acțiune în
instanță, care încă este pe rol.
În plus, conform art. 274 din Codul de
procedură civilă, dacă pretențiile care formează
obiectul cererii au fost admise parțial, instanța va acorda celui
care a câștigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată
corespunzătoare pretențiilor admise.
Criticile formulate permit încadrarea
recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură
civilă, dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în
continuare.
Atât prin cererea de chemare în
judecată, cât și cu ocazia cuvântului în fond, reclamantul a
solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar
instanța de fond a respins această cerere, cu motivarea că nu se
poate reține culpa procesuală, pentru că reclamanții nu au
depus în termen actele doveditoare.
Reclamantul a declarat apel, iar, conform
art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, motivele de apel se
pot formula „până la cel mai târziu la prima zi de
înfățișare”.
Prin cererea de declarare a apelului
reclamantul nu a criticat sentința sub aspectul neacordării
cheltuielilor de judecată, cererea fiind sumar motivată, însă la
prima zi de înfățișare, care a coincis cu termenul la care au
avut loc dezbaterile asupra apelului, reclamantul a formulat ca motiv de
apel și neacordarea cheltuielilor de judecată și a solicitat
acordarea acestora.
Prin urmare, este nefondată critica
referitoare la faptul că sentința primei instanțe nu a fost
apelată cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată.
Nici criticile ce vizează faptul
că recurentul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,
pentru că nu există culpă procesuală nu pot fi
reținute.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă,
partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să
plătească cheltuielile de judecată.
Prin
urmare, textul de lege invocat instituie prezumția de culpă
procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă
debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar
fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să
suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
De
aceea, prin art. 275 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a
prevăzut că pârâtul care recunoaște pretențiile până
la prima zi de înfățișare nu va putea fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată.
În
cauză, cererea de chemare în judecată a fost admisă, iar pârâtul
nu a recunoscut până la prima zi de înfățișare
pretențiile reclamantului, ceea ce înseamnă că operează
prezumția culpei procesuale.
Chiar
dacă instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului,
acest lucru nu poate avea influență asupra cheltuielilor de
judecată.
Art.
276 din Codul de procedură civilă este aplicabil în situația în
care reclamantul, prin aceeași cerere de chemare în judecată, a
încercat să valorifice mai multe drepturi în contradictoriu cu pârâtul.
Or, în cauză, reclamantul a solicitat
prin cererea de chemare în judecată valorificarea unui singur drept
și anume dreptul la măsuri reparatorii pe care i-l acordă legea
specială de restituire.
Față de cele arătate,
recursul declarat de reclamantă este nefondat și,
în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, a fost respins ca atare.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură
civilă, recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată
către intimat, reprezentând onorariu de avocat, micșorat în
condițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
precum și cheltuielile de transport.