ȘAHINGÖZ v. TÜRKİYE

Publicat la 11 decembrie 2023 SECȚIUNE DE DOZĂ nr. 41995/21 Hasan ȘAHİNGÖZ împotriva Türkiye depus la 9 august 2021 comunicat la 24 noiembrie 2023 OBIECTUL CAUZEI În 1995 reclamantul a fost condamnat la moarte pentru a încerca să modifice forțată ordinea constituțională în temeiul articolului 146 din fostul Cod Penal. Această decizie a devenit finală la 5 iulie 1996. În 2002, după abolirea pedeapsa cu moartea, Curtea de Securitate a II-a Curții de Securitate de Stat din Ankara a comutat condamnarea la încarcerarea pe viață, fără posibilitatea de a fi eliberată.

Condițiile de detenție ale reclamantului au fost schimbate în urma intrării în vigoare la 1 iunie 2005 din Legea nr. 5275 privind executarea condamnărilor și măsurilor preventive („ Ceza ve Güvenlik Tedbirlerin İnfazı Hakkında Kanun” ). În acest context, reclamantul, care ocupase o unitate de trei persoane până atunci, a fost plasat într-un interval de 8 m Unitatea individuală de la închisoarea Tekirdağ F-Type (în comparație cu dispozițiile juridice aplicabile Öcalan c. Turcia (nu, nr. 24069/03 și altele 3, § 67, 18 martie 2014). La 2 octombrie 2020, reclamantul a formulat o cerere la Tribunalul de Primă Execuție Tekirdağ pentru modificarea condițiilor sale de detenție. Curtea a refuzat această cerere din motivul că nu avea nicio bază juridică.

La 19 Noiembrie 2020, Tribunalul Tekirdağ a respins obiecția reclamantului, susținând că decizia în cauză a fost luată în conformitate cu legea și procedura. La 5 februarie 2021, Curtea Constituțională Turcă (TCC) a declarat cererea sa inadmisibilă fără un examen cuprinzător. Decizia TCC a fost notificată avocatului reclamantului la 15 februarie 2021. Reclamantul depune plângeri în temeiul articolelor 3, 5, 6, 7, 8, 13 și 14 din Convenție, susținând că regimul de aplicare a încarcerării pe viață agravată a fost încalcat de interzicerea tratamentului și pedepselor inumane și degradante. În acest sens, susține că legislația turcă nu prevede revizuirea condamnării pe viață agravate impuse. El plânge, de asemenea, că cererile sale privind încălcarea drepturilor sale din cauza modificării condițiilor sale de detenție în perioada următoare comutației pedepsei sale au fost, de asemenea, respinse fără motiv.

66069/09 și altele 2, §§ 119-122, ECHR 2013 (extracte), Öcalan c. Turcia (n. 2), nr. 24069/03 și altele 3, §§ 193-207, 18 martie 2014, Kaytan c. Turcia , nr. 27422/05, §§ 60-68, 15 septembrie 2015), faptul că reclamantul este privat de orice posibilitate de eliberare și de orice posibilitate de revizuire a condamnării sale respectă cerințele articolului 3 din Convenție? Care sunt condițiile concrete de detenție în care reclamantul se găsește? În special, aceste condiții, care includ timpul petrecut în afara unității individuale, durata de contact cu alți persoane (visitori sau alți deținuți), activități sociale, culturale și sportive, posibilitatea de a lucra, comunicare sau corespondență cu lumea exterioară etc., respectă cerințele articolului 3 (a se vedea Öcalan , citat mai sus, §§§ 79-149)?

Are reclamantul la dispoziția sa, în conformitate cu articolele 3 și 13 din Convenție, un remediu intern eficace prin care ar fi putut formula plângerile sale de încălcare a articolului 3, ca urmare a regimului de aplicare care i s-a impus după intrarea în vigoare a Legii nr. 5275 privind aplicarea condamnărilor și a măsurilor preventive?

Published on 11 December 2023

SECOND SECTION

Application no. 41995/21 Hasan ȘAHİNGÖZ against Türkiye lodged on 9 August 2021 communicated on 24 November 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

In 1995 the applicant was sentenced to death on charges of attempting to forcibly change the constitutional order under Article 146 of the former Criminal Code. This decision became final on 5 July 1996. In 2002, following the abolition of the death penalty, the Ankara Second State Security Court commuted the sentence to aggravated life imprisonment, without the possibility of release. The applicant’s conditions of detention were changed following the entry into force on 1 June 2005 of Law no. 5275 on the enforcement of sentences and preventive measures (“ Ceza ve Güvenlik Tedbirlerinin İnfazı Hakkında Kanun” ). In this context the applicant, who had been occupying a three-person unit until then, was placed in an 8 m 2 individual unit at the Tekirdağ F-Type Prison (compare for the applicable legal provisions Öcalan v. Turkey (no. 2) , nos.

24069/03 and 3 others, § 67, 18 March 2014). On 2 October 2020 the applicant made a request to the Tekirdağ First Enforcement Court for a modification of his conditions of detention. The court refused this request on the grounds that it had no legal basis. On 19 November 2020 the Tekirdağ First Assize Court rejected the applicant’s objection, holding that the decision at issue had been taken in accordance with the law and procedure. On 5 February 2021 the Turkish Constitutional Court (TCC) declared his application inadmissible without a comprehensive examination. The TCC’s decision was notified to the applicant’s lawyer on 15 February 2021. The applicant raises complaints under Articles 3, 5, 6, 7, 8, 13 and 14 of the Convention arguing that the enforcement regime of aggravated life imprisonment was in breach of the prohibition of inhuman and degrading treatment and punishment.

In this connection, he maintains that the Turkish legislation does not provide for a review of the aggravated life sentence that was imposed. He further complains that his applications concerning the violations of his rights due to the change in his conditions of detention in the period following the commutation of his sentence were also rejected without reasoning.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the Court’s case-law on aggravated incompressible life imprisonment ( Vinter and Others v. the United Kingdom [GC], nos. 66069/09 and 2 others, §§ 119-122, ECHR 2013 (extracts), Öcalan v. Turkey (no. 2) , nos. 24069/03 and 3 others, §§ 193-207, 18 March 2014, Kaytan v. Turkey , no. 27422/05, §§ 60-68, 15 September 2015), does the fact that the applicant is deprived of any prospect of release and of any possibility of review of his sentence comply with the requirements of Article 3 of the Convention? 2. What are the concrete conditions of detention in which the applicant finds himself?

In particular, these conditions, comprising the time spent outside the individual unit, the duration of contact with other people (visitors or other detainees), social, cultural and sporting activities, the possibility of working, communication or correspondence with the outside world etc., do they comply with the requirements of Article 3 (see Öcalan , cited above, §§ 79-149)? 3. Did the applicant have at his disposal, as required by Articles 3 and 13 of the Convention, an effective domestic remedy through which he could have formulated his complaints of a breach of Article 3 as a result of the enforcement regime that was imposed on him after the entry into force of Law no. 5275 on the enforcement of sentences and preventive measures?