ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 196 din data de 14 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 14973/86/2011, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 199 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, formulată de petentul condamnat B.P.M.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: Prin adresa nr. 1163/111/6 din 16 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17 noiembrie 2011 sub nr. 14973/86/2011, a fost înaintată spre competentă soluționare, împreună cu concluziile de respingere ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.P.M., care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 199/2008 a Tribunalului Suceava, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 10/2009 a Curții de Apel Suceava și Decizia nr. 372/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de revizuire B.P.M. a indicat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., arătând că hotărârea prin care a fost condamnat este nelegală și netemeinică pentru că ulterior pronunțării acesteia au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei. Astfel, numitul C.I.I., inculpat și condamnat în aceeași cauză, ar fi comunicat familiei sale faptul că este dispus să dea declarație, în care să spună adevărul, respectiv că este persoana care a lovit partea vătămată. Analizând, potrivit art. 403 C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petent, Tribunalul Suceava, instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin cererea de revizuire, petentul B.P.M.

a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor care a avut drept victimă pe H.S., această faptă fiind săvârșită de C.I.I., solicitând totodată audierea acestuia, motivat de faptul că nu ar fi fost audiat niciodată, proba solicitată fiind deci nouă, așa cum cer dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Prima instanță a apreciat, însă, că în cauză nu sunt date dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., nefiind descoperite „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei". Astfel, poziția procesuală a revizuentului B.P.M. a fost permanent aceeași, în sensul că nu el se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, ci coinculpatul C.I.I., ei doi fiind singurii care purtau cuțit în seara incidentului, propunându-și și probe în acest sens în cursul cercetării judecătorești.

Motivat de această poziție procesuală, la judecarea cauzei în fond s-a considerat chiar că probele administrate de revizuent sunt concludente și ar fi demonstrat nevinovăția sa, motiv pentru care acesta a și fost achitat tocmai în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. Ulterior însă, alte două instanțe au verificat susținerile inculpatului și au considerat că acesta este cel care a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, dispunând totodată condamnarea sa și pentru această infracțiune și respectiv respingerea recursului său. Prezenta cerere de revizuire a fost formulată și motivată doar sub aspectul soluției instanțelor în ce privește infracțiunea de tentativă la omor calificat, aspect cu privire la care s-a și dispus achitarea inculpatului de către prima instanță.

În consecință, cererea de revizuire a fost analizată de către instanță doar din perspectiva acestei soluții. Tribunalul a reținut în primul rând că la judecata cauzei a cărei revizuire se cere coinculpatul C. a fost audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, iar din cuprinsul motivărilor hotărârilor judecătorești de condamnare (în apel și recurs) a rezultat în mod clar că judecătorii au analizat și indicat de ce inculpatul revizuent și nu coinculpatul C.I.I. este autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat. Art. 394 lit. a) C. proc. pen. cere ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, instanțelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor și la alte cazuri decât cele limitativ prevăzute de lege. Reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de către instanțele de fond, apel și recurs nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei. Nu este posibilă în procedura revizuirii o reapreciere a probelor administrate în cursul procesului, pentru a se ajunge la o altă concluzie decât cea inițială. În consecință, reținând și Decizia nr. 60/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Tribunalul a constatat că această cerere este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel condamnatul apreciind-o ca netemeinică și nelegală. Prin Decizia penală nr. 55 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului. Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, iar, în subsidiar, achitarea recurentului pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și menținerea Sentinței penale pronunțată de Tribunalul Suceava ca legală și temeinică. Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinței penale atacate. Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe. Motivul invocat de revizuent - faptul că nu este el vinovat, ci coinculpatul C.I.

- nu poate fi considerat o împrejurare nouă, care să impună revizuirea Sentinței atacate, întrucât în cadrul urmăririi penale și a cercetării judecătorești acesta a fost audiat nemijlocit, iar ulterior cele două instanțe de control judiciar au verificat apărările inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că acesta este cel care a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, dispunând totodată condamnarea sa. De altfel, criticile invocate de revizuent echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de atac a revizuirii. Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de recurentul revizuent B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din 23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM