ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3339/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 196 din data de 14

decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 14973/86/2011, a

fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 199

din 18 iunie 2008 a Tribunalului Suceava, formulată de petentul condamnat B.P.M.

Pentru a pronunța această sentință penală,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin adresa nr. 1163/111/6 din 16 noiembrie

2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava la data de 17 noiembrie 2011 sub nr. 14973/86/2011, a fost

înaintată spre competentă soluționare, împreună cu concluziile de respingere ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.P.M., care a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 199/2008 a Tribunalului Suceava, modificată și rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 10/2009 a Curții de Apel Suceava și Decizia

nr. 372/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de revizuire B.P.M. a indicat

cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând că hotărârea

prin care a fost condamnat este nelegală și netemeinică pentru că ulterior

pronunțării acesteia au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au

fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei.

Astfel, numitul C.I.I., inculpat și condamnat

în aceeași cauză, ar fi comunicat familiei sale faptul că este dispus să dea

declarație, în care să spună adevărul, respectiv că este persoana care a lovit

partea vătămată.

Analizând, potrivit art. 403 C. proc. pen.,

admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petent,

Tribunalul Suceava, instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Prin cererea de revizuire, petentul B.P.M. a

arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

care a avut drept victimă pe H.S., această faptă fiind săvârșită de C.I.I.,

solicitând totodată audierea acestuia, motivat de faptul că nu ar fi fost

audiat niciodată, proba solicitată fiind deci nouă, așa cum cer dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prima instanță a apreciat, însă, că în cauză

nu sunt date dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., nefiind descoperite

„fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei".

Astfel, poziția procesuală a revizuentului

B.P.M. a fost permanent aceeași, în sensul că nu el se face vinovat de

săvârșirea acestei infracțiuni, ci coinculpatul C.I.I., ei doi fiind singurii

care purtau cuțit în seara incidentului, propunându-și și probe în acest sens

în cursul cercetării judecătorești.

Motivat de această poziție procesuală, la

judecarea cauzei în fond s-a considerat chiar că probele administrate de

revizuent sunt concludente și ar fi demonstrat nevinovăția sa, motiv pentru

care acesta a și fost achitat tocmai în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Ulterior însă, alte două instanțe au verificat susținerile inculpatului și au

considerat că acesta este cel care a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor

calificat, dispunând totodată condamnarea sa și pentru această infracțiune și

respectiv respingerea recursului său.

Prezenta cerere de revizuire a fost formulată

și motivată doar sub aspectul soluției instanțelor în ce privește infracțiunea

de tentativă la omor calificat, aspect cu privire la care s-a și dispus

achitarea inculpatului de către prima instanță.

În consecință, cererea de revizuire a fost

analizată de către instanță doar din perspectiva acestei soluții.

Tribunalul a reținut în primul rând că la

judecata cauzei a cărei revizuire se cere coinculpatul C. a fost audiat atât în

cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, iar din cuprinsul

motivărilor hotărârilor judecătorești de condamnare (în apel și recurs) a

rezultat în mod clar că judecătorii au analizat și indicat de ce inculpatul

revizuent și nu coinculpatul C.I.I. este autorul infracțiunii de tentativă la

omor calificat.

Art. 394 lit. a) C. proc. pen. cere ca

faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi,

fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o

prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de

atac, prevederile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare,

instanțelor de judecată nefiindu-le permisă extinderea lor și la alte cazuri

decât cele limitativ prevăzute de lege. Reiterarea în revizuire a unor apărări

cunoscute de către instanțele de fond, apel și recurs nu poate fi considerată

drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea

cauzei. Nu este posibilă în procedura revizuirii o reapreciere a probelor

administrate în cursul procesului, pentru a se ajunge la o altă concluzie decât

cea inițială.

În consecință, reținând și Decizia nr. 60/2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Tribunalul a constatat

că această cerere este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe penale, în termen

legal, a declarat apel condamnatul apreciind-o ca netemeinică și nelegală.

Prin Decizia penală nr. 55 din 23 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a

declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, iar, în subsidiar, achitarea

recurentului pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și menținerea

Sentinței penale pronunțată de Tribunalul Suceava ca legală și temeinică.

Analizând recursul declarat de revizuent,

prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Înalta Curte constată că

hotărârea atacată este legală și temeinică.

Din examinarea lucrărilor și actelor

dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea Sentinței penale

atacate.

Din economia textului de lege sus-menționat

coroborat cu alineatul 2 al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile

penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ

condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite

să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv,

condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral

opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.

Motivul invocat de revizuent - faptul că nu

este el vinovat, ci coinculpatul C.I. - nu poate fi considerat o împrejurare

nouă, care să impună revizuirea Sentinței atacate, întrucât în cadrul urmăririi

penale și a cercetării judecătorești acesta a fost audiat nemijlocit, iar

ulterior cele două instanțe de control judiciar au verificat apărările

inculpatului și le-au înlăturat, apreciind, pe baza probelor administrate, că acesta

este cel care a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, dispunând

totodată condamnarea sa.

De altfel, criticile invocate de revizuent

echivalează cu o solicitare de suplimentare a probatoriului administrat în

cursul procesului penal, aceasta fiind inadmisibilă în calea extraordinară de

atac a revizuirii.

Drept urmare, în mod corect a fost respinsă,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se

încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, urmează ca

recursul declarat de recurentul revizuent B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din

23 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul B.P.M. împotriva Deciziei nr. 55 din 23 mai 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de

250 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM