ÎCCJ, decizie (scj.ro #84678)

Recurs. Despăgubiri. Expertiză. Art.385 9 alin.1 pct.9 și 10 C. Proc. Pen. În cazul condamnării pentru o infracțiune cauzatoare de prejudiciu, când s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea pagubei, instanța nu poate obliga pe făptuitor la despăgubiri în alt cuantum decât cel stabilit prin expertiză, fără să se pronunțe cu privire la această probă și fără să arate motivele pentru care a reținut o altă sumă ca prejudiciu. Secția penală, nr.659 din 6 februarie 2002 Prin sentința penală nr.310 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Bihor a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b 1 C.proc.pen. și la art.18 1 C.pen., achitarea inculpatelor B.F. și T.S., între altele pentru infracțiunea de delapidare și a inculpatelor M.I., B.D.

și S.I. pentru complicitate la această infracțiune. Instanța a reținut că, începând cu luna februarie 1995 și până în februarie 1997, primele două inculpate și-au însușit din gestiunea avută la o cooperativă de credit suma de 54 milioane de lei, iar pentru acoperirea lipsei au întocmit contracte de împrumut false. Celelalte inculpate au ajutat pe autoare la săvârșirea infracțiunii prin întocmirea altor acte false. Prin decizia penală nr.185/A din 20 septembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpate pentru infracțiunile menționate. În recursul părții civile aceasta arată că instanțele nu au avut în vedere la stabilirea pagubei expertizele contabile efectuate în cauză, prin care s-a stabilit că prin infracțiunile săvârșite s-a cauzat un prejudiciu de 285.124.834 de lei și, respectiv, de 269.248.625 de lei, stabilirea prejudiciului la 54 milioane de lei fiind greșită.

Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză au fost efectuate două expertize contabile; cu toate acestea, nici prima instanță și nici cea de apel nu au făcut referire la aceste probe și au reținut că prejudiciul cauzat de inculpate este de 54 milioane de lei. Prejudiciul reținut de cele două instanțe fiind diferit de cele stabilite prin expertize, fără ca în hotărârile atacate să se arate temeiurile pentru care s-a reținut această sumă ca fiind prejudiciu cert, sentința și decizia sunt contrare legii, fiind date cu încălcarea dispozițiilor art.356 C.proc.pen. referitoare la conținutul expunerii unei hotărâri. Constatându-se existența cazului de casare prevăzut în art.385 9 alin.1 pct.17 1 C.proc.pen., recursul părții civile a fost admis, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecarea laturii civile.