ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2013

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, aflat în Dosarul nr. 939/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de libertate, a inculpatului M.A., inspector principal de poliție -

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 alin.

(1) lit. e) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că, în data de 28 mai

2011, în jurul orelor 16,30, a sustras din hipermarketul SC K.R. din Brașov un

set de acumulatori tip AA/R6, o bucată de pastramă afumată și un spray AC,

cauzând un prejudiciu în sumă de 81,39 RON.

Prin același act de

sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G.A.M., cauza fiind

însă disjunsă, față de aceasta.

Prin Sentința penală

nr. 70 din 23 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 55/64/2012, instanța a dispus

achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și în baza art.

181 rap. la art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a

amenzii în cuantum de 1000 RON.

S-a reținut de către

instanță că inculpatul M.A. avea la data comiterii faptei gradul profesional de

inspector principal de poliție și ocupa funcția de adjunct al șefului Secției 5

Poliție Brașov, ca organ de cercetare al poliției judiciare la data de 11

aprilie 2005.

În data de 28 mai

2011, în jurul orelor 16,30 s-a deplasat la hipermarket-ul K.R., iar la ieșirea

din magazin, după ce a trecut de linia caselor de marcat a fost surprins de

agenții de pază având asupra sa, ascunse în interiorul gecii cu care era

îmbrăcat produsele sustrase, la casa de marcat achitând doar produsele din coșul

de cumpărături.

În momentul

depistării de către agenții de pază, s-a prezentat ca lucrător de poliție și a

motivat că se află în derularea unei ample acțiuni planificate, care se

desfășoară la toate hipermarket–urile din Brașov, în cadrul căreia se verifică

vigilența agenților de pază și modul în care sunt sesizate la organele

judiciare faptele penale săvârșite.

Întrucât era îmbrăcat

în haine civile și nu purta legitimația asupra sa, pentru a susține aceste

afirmații a luat legătura telefonic cu inculpata G.A.M., concubina sa, care în

acel moment lucra ca agent de poliție, în cadrul Secției 4 Poliția Brașov.

La scurt timp, la SC

K.R. s-a prezentat inculpata G.A.M. în uniformă de poliție și, în cadrul

discuțiilor purtate cu agenții de pază a confirmat calitatea de polițist a

inculpatului și că acesta se afla într-o acțiune de control. Cei doi au cerut

agenților de pază discreție pentru a nu se afla de control la celelalte

magazine.

Ulterior inculpatul

și concubina sa au părăsit hipermarket-ul, primul plecând la domiciliul său,

iar concubina la locul său de muncă.

În jurul orelor

19,30, inculpatul M.A. a revenit la hipermarket-ul K.R. și a solicitat firmei

de pază registrul unic de control în care a consemnat: „cu ocazia controlului

efectuat la SC K.R. SRL nu au fost constatate probleme deosebite sau nereguli”.

Pentru a verifica

susținerile celor doi inculpați, reprezentanții hipermarket-ului au efectuat

verificări atât la dispeceratul Secției 4 Poliție, cât și la dispeceratul IPJ

Brașov, ocazie cu are li s-a comunicat că nu se desfășoară nicio acțiune la

acea unitate și că inculpatul M.A. funcționează la Secția 5 Poliție Brașov,

unitate care nu are competența teritorială în zona K., competența revenind

Secției 4 Poliție.

În jurul orelor

20,00, reprezentanții S.C. K.R. SA au solicitat ca inculpata G.A.M. să revină

la magazin pentru lămuriri, aceasta a revenit, confirmând că inculpatul M.A. a

efectuat un control legal.

În cursul procesului

penal, inculpatul M.A. a recunoscut fapta săvârșită și a înțeles să se prevaleze

de disp. art. 320

1

C. proc. pen., urmând ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Judecând cauza, prima

instanță a reținut existența faptei săvârșite de care se face vinovat

inculpatul, însă dat fiind faptul că valoarea bunurilor sustrase este redusă,

că inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale, că a prezentat

caracterizări favorabile de la locul de muncă, că a regretat fapta comisă, a

apreciat că fapta săvârșită, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Împotriva Sentinței

penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs parchetul,

criticând-o pentru netemeinicie în ce privește soluția de achitare.

În recurs, s-a arătat

că, este adevărat, că valoarea bunurilor sustrase este redusă și, la prima

vedere, pare a fi nesemnificativă, ținând seama de nevoile personale ale unui

om, însă, în speță, se impunea a fi avută în vedere, în primul rând, calitatea

persoanei care a recurs la săvârșirea acestei fapte de natură a-i atrage

oprobriu public, inculpatul fiind cel care, în calitate de ofițer de poliție,

promovat în funcția de adjunct al șefului Secției 5 Poliție Brașov, avea

obligația să respecte valorile sociale ocrotite de normele penale și să nu

aducă atingere prestigiului funcției sale și calității oficiale pe care o avea,

împrejurări în raport de care ar fi trebuit să se decidă că fapta reținută în

sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

neputând a fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță.

Într-adevăr, la

stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține

cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut

produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Parchetul a

considerat că, în raport de împrejurările concrete, respectiv că inculpatul

imediat după ce a fost surprins de agenții de pază, a încercat să scape de

răspundere, prezentând varianta controlului, care nu era reală, și că a

recunoscut acuzația doar cu ocazia audierii de către procuror, fapta ar fi

trebuit considerată ca prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni,

astfel că soluția de achitare este greșită.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticii formulate de procuror, Înalta Curte consideră că

recursul este neîntemeiat.

Teoretic și aparent,

motivarea parchetului ar fi fondată și instanța de fond ar fi putut considera

că, în concret, fapta inculpatului ar fi putut fi privită ca infracțiune, cu

consecința condamnării făptuitorului. Numai că o astfel de judecată, n-ar fi

ținut seama riguros de lege și de principiile avute în vedere, în cazul

tragerii la răspundere penală. Tragerea la răspundere penală, în dreptul nostru

ca și în cel al altor țări europene, presupune existența neapărată a

trăsăturilor unei astfel de fapte, printre care primordială trebuie să fie

considerată periculozitatea socială a faptei.

O faptă prevăzută de

legea penală, există ca infracțiune doar formal, atâta timp cât nu se dovedește

în realitatea ei obiectivă că prezintă un oarecare grad de pericol social, o

urmare periculoasă, ce nu ar putea fi sancționată altfel, decât, prin tragere

la răspundere penală, oricine ar fi autorul ei.

Or, fapta

inculpatului intimat, prin valoarea extrem de mică a prejudiciului, de sub o

sută de lei, în condițiile în care, în cursul procesului, a fost recunoscută de

făptuitor, care este o persoană cu conduită anterioară ireproșabilă, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, după cum în mod corect

și judicios a apreciat prima instanță, impunându-se ca inculpatul să fie

sancționat administrativ, în condițiile art. 181 și art. 91 C. pen. și nu

penal.

În raport cu cele

arătate, considerând că întotdeauna, în realitate, există o limită peste care

în mod obiectiv, nu se poate trece, pentru a considera că o faptă prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte apreciază recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Sentinței

penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, ca nefondat, urmând a fi respins.

Văzând și suportarea

cheltuielilor judiciare în procesul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.A.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG