ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2013

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, aflat în Dosarul nr. 939/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.A., inspector principal de poliție - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 alin. (1) lit. e) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se că, în data de 28 mai 2011, în jurul orelor 16,30, a sustras din hipermarketul SC K.R. din Brașov un set de acumulatori tip AA/R6, o bucată de pastramă afumată și un spray AC, cauzând un prejudiciu în sumă de 81,39 RON. Prin același act de sesizare, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G.A.M., cauza fiind însă disjunsă, față de aceasta. Prin Sentința penală nr. 70 din 23 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 55/64/2012, instanța a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și în baza art. 181 rap. la art. 91 C. pen. a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 RON. S-a reținut de către instanță că inculpatul M.A. avea la data comiterii faptei gradul profesional de inspector principal de poliție și ocupa funcția de adjunct al șefului Secției 5 Poliție Brașov, ca organ de cercetare al poliției judiciare la data de 11 aprilie 2005. În data de 28 mai 2011, în jurul orelor 16,30 s-a deplasat la hipermarket-ul K.R., iar la ieșirea din magazin, după ce a trecut de linia caselor de marcat a fost surprins de agenții de pază având asupra sa, ascunse în interiorul gecii cu care era îmbrăcat produsele sustrase, la casa de marcat achitând doar produsele din coșul de cumpărături.

În momentul depistării de către agenții de pază, s-a prezentat ca lucrător de poliție și a motivat că se află în derularea unei ample acțiuni planificate, care se desfășoară la toate hipermarket–urile din Brașov, în cadrul căreia se verifică vigilența agenților de pază și modul în care sunt sesizate la organele judiciare faptele penale săvârșite. Întrucât era îmbrăcat în haine civile și nu purta legitimația asupra sa, pentru a susține aceste afirmații a luat legătura telefonic cu inculpata G.A.M., concubina sa, care în acel moment lucra ca agent de poliție, în cadrul Secției 4 Poliția Brașov. La scurt timp, la SC K.R. s-a prezentat inculpata G.A.M. în uniformă de poliție și, în cadrul discuțiilor purtate cu agenții de pază a confirmat calitatea de polițist a inculpatului și că acesta se afla într-o acțiune de control.

Cei doi au cerut agenților de pază discreție pentru a nu se afla de control la celelalte magazine. Ulterior inculpatul și concubina sa au părăsit hipermarket-ul, primul plecând la domiciliul său, iar concubina la locul său de muncă. În jurul orelor 19,30, inculpatul M.A. a revenit la hipermarket-ul K.R. și a solicitat firmei de pază registrul unic de control în care a consemnat: „cu ocazia controlului efectuat la SC K.R. SRL nu au fost constatate probleme deosebite sau nereguli”. Pentru a verifica susținerile celor doi inculpați, reprezentanții hipermarket-ului au efectuat verificări atât la dispeceratul Secției 4 Poliție, cât și la dispeceratul IPJ Brașov, ocazie cu are li s-a comunicat că nu se desfășoară nicio acțiune la acea unitate și că inculpatul M.A.

funcționează la Secția 5 Poliție Brașov, unitate care nu are competența teritorială în zona K., competența revenind Secției 4 Poliție. În jurul orelor 20,00, reprezentanții S.C. K.R. SA au solicitat ca inculpata G.A.M. să revină la magazin pentru lămuriri, aceasta a revenit, confirmând că inculpatul M.A. a efectuat un control legal. În cursul procesului penal, inculpatul M.A. a recunoscut fapta săvârșită și a înțeles să se prevaleze de disp. art. 320 1 C. proc. pen., urmând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Judecând cauza, prima instanță a reținut existența faptei săvârșite de care se face vinovat inculpatul, însă dat fiind faptul că valoarea bunurilor sustrase este redusă, că inculpatul a recunoscut fapta și nu are antecedente penale, că a prezentat caracterizări favorabile de la locul de muncă, că a regretat fapta comisă, a apreciat că fapta săvârșită, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs parchetul, criticând-o pentru netemeinicie în ce privește soluția de achitare.

În recurs, s-a arătat că, este adevărat, că valoarea bunurilor sustrase este redusă și, la prima vedere, pare a fi nesemnificativă, ținând seama de nevoile personale ale unui om, însă, în speță, se impunea a fi avută în vedere, în primul rând, calitatea persoanei care a recurs la săvârșirea acestei fapte de natură a-i atrage oprobriu public, inculpatul fiind cel care, în calitate de ofițer de poliție, promovat în funcția de adjunct al șefului Secției 5 Poliție Brașov, avea obligația să respecte valorile sociale ocrotite de normele penale și să nu aducă atingere prestigiului funcției sale și calității oficiale pe care o avea, împrejurări în raport de care ar fi trebuit să se decidă că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputând a fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță.

Într-adevăr, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Parchetul a considerat că, în raport de împrejurările concrete, respectiv că inculpatul imediat după ce a fost surprins de agenții de pază, a încercat să scape de răspundere, prezentând varianta controlului, care nu era reală, și că a recunoscut acuzația doar cu ocazia audierii de către procuror, fapta ar fi trebuit considerată ca prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că soluția de achitare este greșită.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate de procuror, Înalta Curte consideră că recursul este neîntemeiat. Teoretic și aparent, motivarea parchetului ar fi fondată și instanța de fond ar fi putut considera că, în concret, fapta inculpatului ar fi putut fi privită ca infracțiune, cu consecința condamnării făptuitorului. Numai că o astfel de judecată, n-ar fi ținut seama riguros de lege și de principiile avute în vedere, în cazul tragerii la răspundere penală. Tragerea la răspundere penală, în dreptul nostru ca și în cel al altor țări europene, presupune existența neapărată a trăsăturilor unei astfel de fapte, printre care primordială trebuie să fie considerată periculozitatea socială a faptei.

O faptă prevăzută de legea penală, există ca infracțiune doar formal, atâta timp cât nu se dovedește în realitatea ei obiectivă că prezintă un oarecare grad de pericol social, o urmare periculoasă, ce nu ar putea fi sancționată altfel, decât, prin tragere la răspundere penală, oricine ar fi autorul ei. Or, fapta inculpatului intimat, prin valoarea extrem de mică a prejudiciului, de sub o sută de lei, în condițiile în care, în cursul procesului, a fost recunoscută de făptuitor, care este o persoană cu conduită anterioară ireproșabilă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, după cum în mod corect și judicios a apreciat prima instanță, impunându-se ca inculpatul să fie sancționat administrativ, în condițiile art. 181 și art. 91 C. pen.

și nu penal. În raport cu cele arătate, considerând că întotdeauna, în realitate, există o limită peste care în mod obiectiv, nu se poate trece, pentru a considera că o faptă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte apreciază recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, ca nefondat, urmând a fi respins. Văzând și suportarea cheltuielilor judiciare în procesul penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Sentinței penale nr. 70/F din 23 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul M.A. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG