ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 124 din 15 septembrie 2011, a condamnat pe inculpatul P.S.L., la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., precum și la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5), raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-au admis acțiunile civile exercitate de părțile civile V.A. și V.M., inculpatul fiind obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente P.S. și P.C., la plata sumei de câte 50.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul oficial din ziua plății, acestea cu titlu de daune morale și la plata sumei de 9803,37 lei daune materiale globale. În temeiul art. 193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpatul a mai fost obligat, de asemenea în solidar cu părțile responsabile civilmente amintite, la plata sumei de 8392 lei cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, precum și a sumei de 10.250 lei cheltuieli judiciare ocazionate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Totodată, s-a dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător dispus la 17 noiembrie 2010 prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, asupra apartamentului situat în municipiul Târgu-Mureș, str. Armoniei, ap. 13, jud. Mureș, proprietatea părților responsabile civilmente, până la data recuperării daunelor morale și a celor materiale. S-a mai dispus confiscarea a două cuțite, din care unul de bucătărie, lung de 30,5 cm, cu lamă de 19,5 cm, folosit la săvârșirea faptei, precum și a unuia cu mâner negru. Instanța a mai dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus informarea inculpatului cu privire la dispoziția de mai sus.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: În toamna anului 2009, inculpatul minor P.S.L., a început să frecventeze un grup de tineri care, de obicei, se întâlneau în zona „S.” din cartierul Tudor al municipiului Târgu-Mureș. Printre acești tineri, inculpatul i-a cunoscut și pe V.B.A., precum și pe D.E.A. Cu aceasta din urmă, inculpatul a rămas prieten, în condițiile în care cu restul grupului relațiile se deterioraseră, mai ales de când inculpatul ar fi aflat că prietena lui ar fi fost violată de V.B.A., situație neprobată însă. Spre sfârșitul lunii iulie 2010, prietena inculpatului s-a mutat într-un apartament în care mai locuiau K.C. și V.B., iar el, după ce s-a certat cu părinții, în noaptea de 29 iulie 2010, a înnoptat la aceasta.

În 30 iulie 2010, la cererea inculpatului, cunoscutul lui, V.M.S. a venit în acea locuință și a fost informat că inculpatul s-a decis să discute cu V.B.A., acesta urmând și el să sosească pentru a i se restitui niște chei pe care le uitase la D.E.A. Cu același prilej, inculpatul le-a arătat celor doi, două cuțite pe care le avea asupra sa. V.M.S. și fata l-au sfătuit să lase cuțitele în locuință, însă inculpatul a refuzat. În continuare, inculpatul și V.M.S. au părăsit locuința, fata rămânând acolo. Ajungând la etajul 1 al imobilului, inculpatul i-a spus prietenului lui că urmează să discute cu V.B.A. despre acel presupus viol. Coborând spre parter, inculpatul și-a sfătuit prietenul ca în situația în care V.B.A.

va urca treptele, el să-l oprească și să-i spună că cineva vrea să-i vorbească. Pătrunzând în scara imobilului după ce D.E.A. îi permisese, în timp ce urca spre etajul 1 unde se afla V.M.S., V.B.A. a fost urmat de inculpat, pe care însă nu-l văzuse. Atunci când băiatul a ajuns pe palierul etajului, l-a observat pe inculpat venindu-i din spate și asupra lui având cele două cuțite. La întrebarea inculpatului „ce i-a făcut lui E.”, V.B.A. a răspuns „Ce i-am făcut?” și l-a împins, inițial prinzându-i mâinile pentru a se apăra. Totodată, V.M.S., la rândul lui, aflat în spatele băiatului, l-a tras spre el, încercând astfel să-l îndepărteze de inculpat. Crezând că va fi lovit și de prietenul inculpatului, V.B.A.

s-a întors cu fața și a încercat să-l lovească cu piciorul, dar V.M.S. s-a ferit. Întrucât încercarea de a lovi cu piciorul a fost circulară, V.B.A. s-a rotit cu tot corpul, ajungând astfel din nou față în față cu inculpatul. Continuând să-ș agreseze, o primă lovitură de cuțit s-a îndreptat spre umărul stâng al lui V.B.A., i-a produs o tăietură superficială, dar o a doua i-a pătruns în gât. Speriindu-se, prietenul inculpatului, inițial a coborât la parterul imobilului, dar constatând că victima sângerează din zona de la gât, a urcat spre etajul 2, fiind urmat de inculpat. V.B.A. a reușit să ajungă la etajul 4 al imobilului, a intrat în locuința în care se afla D.E.A., a mers la baie, a încercat să-și oprească sângerarea cu ajutorul unui pansament, dar continuând să piardă masiv sânge, s-a prăbușit pe hol, cu picioarele pe pragul băii, iar capul orientat spre ușa de acces.

Constatând starea gravă a victimei și faptul că acesta nu putea să comunice cu ea, D.E. a cerut ajutorul unui vecin, V.B. După apelarea serviciului 112, deși un echipaj SMURD a venit rapid, s-a constatat că victima decedase. Inculpatul și prietenul lui, aflați în fața imobilului, după ce primul ceruse să se îndepărteze de acolo, atunci când a fost întrebat dacă își dă seama că l-a înjunghiat pe „B.”, a răspuns că a „primit ceea ce merita”. Împreună, cei doi au urcat pe acoperișul unui bloc din apropiere, de acolo văzând echipajul SMURD și mașina poliției. Tot acolo, inculpatul a ascuns cele două cuțite avute la el. După momentul descris, inculpatul și V.M.S. s-au deplasat în satul Livezeni, la bunica primului.

Pentru că bunica inculpatului a refuzat să-i găzduiască, cei doi s-au deplasat la B.T. Refuzând să mai continue în a-l însoți pentru a se ascunde, astfel cum ceruse inculpatul, prietenul lui a pretextat că va fi căutat de tatăl lui. în final, inculpatul, după ce a primit o haină de la B.T., a plecat singur. Ajuns cu un taximetru în Târgu - Mureș, V.M.S. a sunat la serviciul 112 și a adus la cunoștință că este martor la evenimentul a cărei victimă fusese V.B.A. Însoțit de un echipaj de poliție, băiatul a indicat locul unde inculpatul ascunsese cele două cuțite, acestea fiind găsite. După ce a părăsit casa lui B.T., inculpatul a ajuns într-un sat din zona localității Sovata, a dormit sub un pod și după aceea s-a dus în Praid și, ulterior, în Odorheiu Secuiesc, la familia J., sat Târnovița.

Aici el și-a schimbat telefonul mobil cu cel al lui J.Z., a primit în plus 200 lei, bani cu care și-a cumpărat cartelă și a apelat-o pe D.E.A. Urmare activităților specifice de localizare a inculpatului, acesta a fost identificat în Odorheiu Secuiesc, la orele 21.00 din ziua de 06 august 2010. Când a fost depistat, inculpatul a declarat că se numește T.N. și locuiește în satul Ulcani din apropierea localității menționate. Despre acestea a cunoscut și P.E., el aflându-se în compania inculpatului la ora depistării lui. Inculpatul a recunoscut numai săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, dar a motivat că a făcut acest lucru pentru a nu intra în conflict cu polițiștii. Expertiza medico-legală psihiatrică și referatul de evaluare în ce-l privește pe inculpat, au reținut că are personalitate contradictorie, se conduce după propriile impulsuri, nu după un sistem de norme morale și sociale impuse de familia sa.

Martorii cauzei, referindu-se la personalitatea inculpatului, l-au descris a fi inadaptat social, retras, rebel și consumator înrăit de droguri. Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui V.B.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe și asfixiei mecanice prin aspirat sangvin bronho pulmonar. Totodată, s-a menționat că leziunile traumatice de genul plagă tăiată-înțepată regiunea cervicală anterioară pe linia mediană cu secționarea traheii și a trunchiului bronhocefalic, arteră de calibru mare, plagă tăiată-înțepată umăr stâng, se puteau produce prin lovire directă cu instrument tăietor-înțepător, de tipul cuțitului, poziția agresor, victimă fiind față în față, iar direcția loviturii a fost de sus în jos și de la stânga la dreapta, între leziunea traumatică și deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiționată.

Împotriva sentinței au declarat apeluri părțile responsabile civilmente, avocatul P.C. și inculpatul. Părțile responsabile civilmente au criticat sentința sub aspectul nelegalei soluționări a laturii civile a cauzei privind obligarea lor solidară cu inculpatul la plata daunelor morale, a celor materiale globale și a cheltuielilor judiciare. Avocatul P.C., în apel, a criticat încheierea de ședință din 27 iunie 2011, prin care se respinsese cererea sa de scutire de la plata unei amenzi judiciare, dispusă la termenul de judecată 24 iunie 2011. Motivele căii de atac a apelului inculpatului au vizat greșita stabilire a vinovăției lui pentru ambele infracțiuni deduse judecății, greșita încadrare juridică a infracțiunii de omor calificat, el susținând că fapta sa ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor simplu, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen.

și greșita soluționare a laturii civile. Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 62 A din 21 octombrie 2011, a respins, ca nefondate, apelurile părților responsabile civilmente și al inculpatului, a admis apelul declarat de avocat, a desființat, parțial, sentința precum și încheierea de ședință din 27 iunie 2011 și în baza art. 199 C. proc. pen., a admis cererea acestuia, dispunând scutirea de la plata amenzii judiciare de 1000 lei aplicată prin încheierea din 24 iunie 2011. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat, în termenul legal, recursuri părțile responsabile civilmente și inculpatul. Motivele de recurs au fost dezvoltate în prezenta și sunt depuse și în scris, în dosar.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate [(art. 385 9 alin. (1) pct. 8, 10, 14, 17, și 18 C. proc. pen.)], cât și din oficiu, astfel cum prevede art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acestea nu sunt fondate. Cu referire la recursul părților responsabile civilmente, sunt de reținut următoarele: părinții victimei, V.A. și V.M., au cerut pretenții civile în sumă de 400.000 euro cu titlu de daune morale, susținut a le fi cuvenite pentru pierderea irecuperabilă a unicului lor fiu, la data decesului acesta având vârsta de 19 ani, 16.986,31 lei cheltuieli suportate cu înmormântarea și alte activități specifice acestui moment, despre acestea depunând înscrisuri atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a fondului.

Instanța a acordat fiecărei părți civile suma de doar câte 50.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății, sumă considerată a fi îndestulătoare pentru atenuarea suferinței lor morale. Cât privește cheltuielile materiale, acestea s-au acordat în sumă de 9803,37 lei și au la bază înscrisuri probe (cheltuieli efective legate de înmormântare, executare monument funerar). În ce privește dispunerea solidarității, conform art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârșirii faptelor), orice faptă a omului care cauzează altuia o pagubă, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a pricinuit, a o repara, iar potrivit art. 1000 același cod, părinții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copilul lor, ei având obligația, conform normelor legislației familiei, de a-l supraveghea și educa.

Faptul invocat de către apărare, că la data săvârșirii faptei, inculpatul nu locuia cu părinții săi, nu-i exonerează de răspundere solidară, părăsirea domiciliului și comiterea faptelor fiind determinate și de creșterea și educarea defectuoase acordate inculpatului, minor la data faptelor, elev într-o formă de școlarizare, părinții cunoscând comportamentul lui în sensul frecventării unor anturaje inadecvate unei adolescente cu preocupări ce trebuiau să țină de formare socială și umană, ei, de asemenea, știau că era consumator de droguri, consumul având loc și în casa familiei. P.C., la urmărirea penală, a recunoscut și faptul că inculpatul, fiul său, luase din bucătăria familiei, cuțitul și la cererea ei de a fi restituit, inculpatul a refuzat.

Sumele acordate cu titlul de daune morale nu constituie o îmbogățire pentru părinții victimei, aceștia, urmare decesului violent al unicului lor fiu, caracterizat a fi fost un tânăr model, au suferit și, posibil, vor suferi o perioadă urmările pierderii lui. În vederea garantării reparării prejudiciilor morale și materiale, menținerea măsurii sechestrului asigurător dispus asupra imobilului proprietate a părților responsabile civilmente, este legală [(art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen.)]. În ce privește recursul inculpatului, pe toate cazurile de casare invocate, acesta nu este fondat. Referitor cazului prevăzut de art. 385 9 pct. 8 C. proc. pen., inculpatul a fost expertizat psihiatric, raportul de expertiză reținând că P.S.L.

prezintă diagnosticul „tulburare de conduită de tip nesocializat, fost consumator de droguri, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”. De asemenea, cu referire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., apărarea inculpatului nu a relevat în ce ar consta acesta raportat la cauză, instanța pronunțându-se asupra cererilor sale de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor calificat, cu respectarea drepturilor sale procesuale, cât și asupra neincidenței, în cauză, a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., din analiza probatoriului administrat, se reține că legal și temeinic, instanța de fond, soluția sa fiind menținută și de instanța de prim control judiciar, a încadrat fapta de ucidere în infracțiunea de omor calificat cu premeditare și în loc public [(agravante prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.)]. Privind agravanta de la lit. a) a art. 175 C. pen., respectiv săvârșirea uciderii cu premeditare, situația de fapt și probele care au condus la stabilirea acesteia, au evidențiat, fără dubiu, existența ei. Inculpatul a luat cuțitele din casa familiei sale și din locuința prietenei lui, martora D.E.A., a făcut cunoscut lui V.M.S.

și martorei că le va folosi, sentimentul că trebuie să se îndrepte împotriva victimei i-a încolțit în subconștient, dar l-a și dezvăluit, încă din luna aprilie 2010. De asemenea, el nu a renunțat la a purta cuțitele nici când cei doi prieteni l-au sfătuit, iar între momentul luării hotărârii de a tăia victima și cel efectiv de agresare a sa, a trecut un interval de timp (aproximativ 45 de minute, situație judicios motivată de instanța fondului). Privind agravanta de la lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., săvârșirea faptei în loc public, în accepțiunea art. 152 lit. a) C. pen., scara blocului este loc care prin natura și destinația sa, este întotdeauna accesibil publicului, neinteresând că respectivul loc era prevăzut cu interfon funcțional, era însă proprietate coindiviză a tuturor celor care locuiau acolo, el fiind public în sensul legii penale.

Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., că în cauză s-ar fi comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință greșita condamnare, acesta nu este incident. Instanța de fond, analizând probatoriul administrat la urmărirea penală și nemijlocit în faza cercetării judecătorești, constatările sale fiind întrutotul menținute de către instanța de prim control judiciar, a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului, înlăturând motivat toate apărările aduse de către inculpat, acesta încercând să acrediteze faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu cuțitul victima, sens în care expertiza ADN ar fi reținut că de sub unghiile și de pe brațul victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că agresorul ar fi fost stângaci, în condițiile în care el este dreptaci.

Inculpatul este cel care a avut asupra sa cuțitele, de fapt le avea cu timp înaintea datei de 30 iulie 2010, nu există nicio probă care să fi confirmat că V.M.S. ar fi avut vreun motiv să atace el victima. Chiar dacă este real că expertiza ADN nu indică prezența profilului genetic al inculpatului, nu îl indică nici pe al martorului ocular, acesta nefăcând altceva decât să încerce să-l apere pe cel lovit. Inculpatul, având cuțite în ambele mâini, nu este exclus să fi lovit cu oricare din ele. Referitor cazului de casare privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. [(art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.)], orientându-se la pedeapsa de 10 ani închisoare, au fost avute în vedere toate criteriile generale de individualizare, fapta, prin modul în care a fost concepută și săvârșită, prin consecința ei având grad ridicat de pericol social, a murit un tânăr de 19 ani, victima nu a avut nicio contribuție la actele agresive îndreptate în contra vieții ei, i s-a anihilat orice încercare de a se apăra, iar în ce privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, alături de declarațiile martorilor, chiar ale părților civilmente responsabile, aceasta și în referatul de evaluare a fost caracterizat ca inadaptat social, cu un comportament indezirabil, manifestări agresive și autoagresive, dependent de droguri, asociat cu persoane consumatoare de droguri și comportament infracțional, asumarea de calități de lider, manifestări deviante în antecedente, de genul fuga de absenteism școlar, nerecunoașterea autorității parentale, relație tensionată cu părinții, petrecerea timpului liber fără utilitate.

Personalitatea negativă a comportamentului inculpatului este probată și de activitățile ulterioare uciderii victimei, respectiv fuga sa, încercarea de a orienta vinovăția asupra prietenului lui, V.M.S., lipsa oricărei remușcări pentru ceea ce făcuse, inclusiv oferirea, față de autorități, a unei identități false. Totodată, 10 ani închisoare reprezintă, având în vedere și că inculpatul era minor la data săvârșirii faptelor, un cuantum situat sub minimul special, textul incriminator prevăzând pedepse de la 15 la 25 ani închisoare. Ca atare, recursurile părților responsabile civilmente și al inculpatului nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În altă ordine de idei, la data judecării recursului declarat, inculpatul fiind major, în conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., el va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Conform acelorași dispoziții procesual penale, și recurentele părți responsabile civilmente vor fi obligate, către stat, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.Ș.L. și de părțile responsabile civilmente P.Ș. și P.C. împotriva deciziei penale 62/ A din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 7 august 2010 la 24 ianuarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți responsabile civilmente la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă maghiară, pentru recurentul inculpat, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.