ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 180/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința

penală nr. 124 din 15 septembrie 2011, a condamnat pe inculpatul P.S.L., la 10

ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin.

(1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99

C. pen., precum și la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind

identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen.

În baza art. 33

lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, 10 ani închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

Pe latură

civilă, în baza art. 14 alin. (3) lit. b), alin. (5), raportat la art. 346 alin.

(1) C. proc. pen., s-au admis acțiunile civile exercitate de părțile civile

V.A. și V.M., inculpatul fiind obligat, în solidar cu părțile responsabile

civilmente P.S. și P.C., la plata sumei de câte 50.000 euro sau contravaloarea

în lei la cursul oficial din ziua plății, acestea cu titlu de daune morale și

la plata sumei de 9803,37 lei daune materiale globale.

În temeiul art.

193 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpatul a mai fost obligat, de asemenea

în solidar cu părțile responsabile civilmente amintite, la plata sumei de 8392

lei cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile la urmărirea penală și la

cercetarea judecătorească, precum și a sumei de 10.250 lei cheltuieli judiciare

ocazionate în faza urmăririi penale și a cercetării judecătorești.

Totodată, s-a

dispus menținerea măsurii sechestrului asigurător dispus la 17 noiembrie 2010

prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, asupra apartamentului

situat în municipiul Târgu-Mureș, str. Armoniei, ap. 13, jud. Mureș,

proprietatea părților responsabile civilmente, până la data recuperării

daunelor morale și a celor materiale.

S-a mai dispus

confiscarea a două cuțite, din care unul de bucătărie, lung de 30,5 cm, cu lamă

de 19,5 cm, folosit la săvârșirea faptei, precum și a unuia cu mâner negru.

Instanța a mai

dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice necesare introducerii

profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 5 alin.

(5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a

dispus informarea inculpatului cu privire la dispoziția de mai sus.

Pentru a

pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

În toamna

anului 2009, inculpatul minor P.S.L., a început să frecventeze un grup de

tineri care, de obicei, se întâlneau în zona „S.” din cartierul Tudor al

municipiului Târgu-Mureș.

Printre acești

tineri, inculpatul i-a cunoscut și pe V.B.A., precum și pe D.E.A. Cu aceasta

din urmă, inculpatul a rămas prieten, în condițiile în care cu restul grupului

relațiile se deterioraseră, mai ales de când inculpatul ar fi aflat că prietena

lui ar fi fost violată de V.B.A., situație neprobată însă.

Spre sfârșitul

lunii iulie 2010, prietena inculpatului s-a mutat într-un apartament în care

mai locuiau K.C. și V.B., iar el, după ce s-a certat cu părinții, în noaptea de

29 iulie 2010, a înnoptat la aceasta.

În 30 iulie

2010, la cererea inculpatului, cunoscutul lui, V.M.S. a venit în acea locuință

și a fost informat că inculpatul s-a decis să discute cu V.B.A., acesta urmând

și el să sosească pentru a i se restitui niște chei pe care le uitase la D.E.A.

Cu același prilej, inculpatul le-a arătat celor doi, două cuțite pe care le

avea asupra sa. V.M.S. și fata l-au sfătuit să lase cuțitele în locuință, însă

inculpatul a refuzat.

În continuare,

inculpatul și V.M.S. au părăsit locuința, fata rămânând acolo. Ajungând la

etajul 1 al imobilului, inculpatul i-a spus prietenului lui că urmează să

discute cu V.B.A. despre acel presupus viol. Coborând spre parter, inculpatul

și-a sfătuit prietenul ca în situația în care V.B.A. va urca treptele, el să-l

oprească și să-i spună că cineva vrea să-i vorbească.

Pătrunzând în

scara imobilului după ce D.E.A. îi permisese, în timp ce urca spre etajul 1

unde se afla V.M.S., V.B.A. a fost urmat de inculpat, pe care însă nu-l văzuse.

Atunci când băiatul a ajuns pe palierul etajului, l-a observat pe inculpat

venindu-i din spate și asupra lui având cele două cuțite. La întrebarea inculpatului

„ce i-a făcut lui E.”, V.B.A. a răspuns „Ce i-am făcut?” și l-a împins, inițial

prinzându-i mâinile pentru a se apăra. Totodată, V.M.S., la rândul lui, aflat în

spatele băiatului, l-a tras spre el, încercând astfel să-l îndepărteze de

inculpat. Crezând că va fi lovit și de prietenul inculpatului, V.B.A. s-a întors

cu fața și a încercat să-l lovească cu piciorul, dar V.M.S. s-a ferit. Întrucât

încercarea de a lovi cu piciorul a fost circulară, V.B.A. s-a rotit cu tot

corpul, ajungând astfel din nou față în față cu inculpatul. Continuând să-ș

agreseze, o primă lovitură de cuțit s-a îndreptat spre umărul stâng al lui

V.B.A., i-a produs o tăietură superficială, dar o a doua i-a pătruns în gât.

Speriindu-se,

prietenul inculpatului, inițial a coborât la parterul imobilului, dar

constatând că victima sângerează din zona de la gât, a urcat spre etajul 2, fiind

urmat de inculpat.

V.B.A. a reușit

să ajungă la etajul 4 al imobilului, a intrat în locuința în care se afla

D.E.A., a mers la baie, a încercat să-și oprească sângerarea cu ajutorul unui

pansament, dar continuând să piardă masiv sânge, s-a prăbușit pe hol, cu

picioarele pe pragul băii, iar capul orientat spre ușa de acces.

Constatând

starea gravă a victimei și faptul că acesta nu putea să comunice cu ea, D.E. a

cerut ajutorul unui vecin, V.B.

După apelarea

serviciului 112, deși un echipaj SMURD a venit rapid, s-a constatat că victima

decedase.

Inculpatul și

prietenul lui, aflați în fața imobilului, după ce primul ceruse să se

îndepărteze de acolo, atunci când a fost întrebat dacă își dă seama că l-a

înjunghiat pe „B.”, a răspuns că a „primit ceea ce merita”. Împreună, cei doi

au urcat pe acoperișul unui bloc din apropiere, de acolo văzând echipajul SMURD

și mașina poliției. Tot acolo, inculpatul a ascuns cele două cuțite avute la

el.

După momentul

descris, inculpatul și V.M.S. s-au deplasat în satul Livezeni, la bunica

primului. Pentru că bunica inculpatului a refuzat să-i găzduiască, cei doi s-au

deplasat la B.T.

Refuzând să mai

continue în a-l însoți pentru a se ascunde, astfel cum ceruse inculpatul,

prietenul lui a pretextat că va fi căutat de tatăl lui. în final, inculpatul,

după ce a primit o haină de la B.T., a plecat singur.

Ajuns cu un

taximetru în Târgu - Mureș, V.M.S. a sunat la serviciul 112 și a adus la

cunoștință că este martor la evenimentul a cărei victimă fusese V.B.A. Însoțit

de un echipaj de poliție, băiatul a indicat locul unde inculpatul ascunsese

cele două cuțite, acestea fiind găsite.

După ce a

părăsit casa lui B.T., inculpatul a ajuns într-un sat din zona localității

Sovata, a dormit sub un pod și după aceea s-a dus în Praid și, ulterior, în

Odorheiu Secuiesc, la familia J., sat Târnovița. Aici el și-a schimbat

telefonul mobil cu cel al lui J.Z., a primit în plus 200 lei, bani cu care și-a

cumpărat cartelă și a apelat-o pe D.E.A.

Urmare

activităților specifice de localizare a inculpatului, acesta a fost identificat

în Odorheiu Secuiesc, la orele 21.00 din ziua de 06 august 2010. Când a fost

depistat, inculpatul a declarat că se numește T.N. și locuiește în satul Ulcani

din apropierea localității menționate. Despre acestea a cunoscut și P.E., el

aflându-se în compania inculpatului la ora depistării lui.

Inculpatul a

recunoscut numai săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, dar a

motivat că a făcut acest lucru pentru a nu intra în conflict cu polițiștii.

Expertiza

medico-legală psihiatrică și referatul de evaluare în ce-l privește pe

inculpat, au reținut că are personalitate contradictorie, se conduce după

propriile impulsuri, nu după un sistem de norme morale și sociale impuse de

familia sa. Martorii cauzei, referindu-se la personalitatea inculpatului, l-au

descris a fi inadaptat social, retras, rebel și consumator înrăit de droguri.

Raportul

medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui V.B.A. a fost violentă și

s-a datorat hemoragiei externe și asfixiei mecanice prin aspirat sangvin bronho

pulmonar. Totodată, s-a menționat că leziunile traumatice de genul plagă

tăiată-înțepată regiunea cervicală anterioară pe linia mediană cu secționarea

traheii și a trunchiului bronhocefalic, arteră de calibru mare, plagă

tăiată-înțepată umăr stâng, se puteau produce prin lovire directă cu instrument

tăietor-înțepător, de tipul cuțitului, poziția agresor, victimă fiind față în

față, iar direcția loviturii a fost de sus în jos și de la stânga la dreapta,

între leziunea traumatică și deces existând legătură de cauzalitate directă,

necondiționată.

Împotriva

sentinței au declarat apeluri părțile responsabile civilmente, avocatul P.C. și

inculpatul.

Părțile

responsabile civilmente au criticat sentința sub aspectul nelegalei soluționări

a laturii civile a cauzei privind obligarea lor solidară cu inculpatul la plata

daunelor morale, a celor materiale globale și a cheltuielilor judiciare.

Avocatul P.C.,

în apel, a criticat încheierea de ședință din 27 iunie 2011, prin care se

respinsese cererea sa de scutire de la plata unei amenzi judiciare, dispusă la

termenul de judecată 24 iunie 2011.

Motivele căii

de atac a apelului inculpatului au vizat greșita stabilire a vinovăției lui

pentru ambele infracțiuni deduse judecății, greșita încadrare juridică a infracțiunii

de omor calificat, el susținând că fapta sa ar întruni elementele constitutive

ale infracțiunii de omor simplu, prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. și

greșita soluționare a laturii civile.

Curtea de Apel

Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 62 A din 21 octombrie 2011, a respins, ca

nefondate, apelurile părților responsabile civilmente și al inculpatului, a

admis apelul declarat de avocat, a desființat, parțial, sentința precum și

încheierea de ședință din 27 iunie 2011 și în baza art. 199 C. proc. pen., a

admis cererea acestuia, dispunând scutirea de la plata amenzii judiciare de

1000 lei aplicată prin încheierea din 24 iunie 2011.

Împotriva

deciziei instanței de apel au declarat, în termenul legal, recursuri părțile

responsabile civilmente și inculpatul.

Motivele de

recurs au fost dezvoltate în prezenta și sunt depuse și în scris, în dosar.

Examinând

hotărârea recurată, atât prin prisma cazurilor de casare invocate [(art. 385

9

alin. (1) pct. 8, 10, 14, 17, și 18 C. proc. pen.)], cât și din oficiu, astfel

cum prevede art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

acestea nu sunt fondate.

Cu referire la

recursul părților responsabile civilmente, sunt de reținut următoarele:

părinții victimei, V.A. și V.M., au cerut pretenții civile în sumă de 400.000 euro

cu titlu de daune morale, susținut a le fi cuvenite pentru pierderea

irecuperabilă a unicului lor fiu, la data decesului acesta având vârsta de 19

ani, 16.986,31 lei cheltuieli suportate cu înmormântarea și alte activități

specifice acestui moment, despre acestea depunând înscrisuri atât la urmărirea

penală cât și la cercetarea judecătorească a fondului.

Instanța a

acordat fiecărei părți civile suma de doar câte 50.000 euro sau echivalentul în

lei de la data plății, sumă considerată a fi îndestulătoare pentru atenuarea

suferinței lor morale.

Cât privește

cheltuielile materiale, acestea s-au acordat în sumă de 9803,37 lei și au la bază

înscrisuri probe (cheltuieli efective legate de înmormântare, executare

monument funerar).

În ce privește

dispunerea solidarității, conform art. 998 C. civ. (în vigoare la data

săvârșirii faptelor), orice faptă a omului care cauzează altuia o pagubă, obligă

pe cel din a cărui greșeală s-a pricinuit, a o repara, iar potrivit art. 1000

același cod, părinții sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copilul lor,

ei având obligația, conform normelor legislației familiei, de a-l supraveghea

și educa. Faptul invocat de către apărare, că la data săvârșirii faptei,

inculpatul nu locuia cu părinții săi, nu-i exonerează de răspundere solidară,

părăsirea domiciliului și comiterea faptelor fiind determinate și de creșterea și

educarea defectuoase acordate inculpatului, minor la data faptelor, elev într-o

formă de școlarizare, părinții cunoscând comportamentul lui în sensul

frecventării unor anturaje inadecvate unei adolescente cu preocupări ce

trebuiau să țină de formare socială și umană, ei, de asemenea, știau că era consumator

de droguri, consumul având loc și în casa familiei. P.C., la urmărirea penală,

a recunoscut și faptul că inculpatul, fiul său, luase din bucătăria familiei,

cuțitul și la cererea ei de a fi restituit, inculpatul a refuzat.

Sumele acordate

cu titlul de daune morale nu constituie o îmbogățire pentru părinții victimei,

aceștia, urmare decesului violent al unicului lor fiu, caracterizat a fi fost

un tânăr model, au suferit și, posibil, vor suferi o perioadă urmările

pierderii lui.

În vederea

garantării reparării prejudiciilor morale și materiale, menținerea măsurii

sechestrului asigurător dispus asupra imobilului proprietate a părților

responsabile civilmente, este legală [(art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen.)].

În ce privește

recursul inculpatului, pe toate cazurile de casare invocate, acesta nu este

fondat. Referitor cazului prevăzut de art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen.,

inculpatul a fost expertizat psihiatric, raportul de expertiză reținând că P.S.L.

prezintă diagnosticul „tulburare de conduită de tip nesocializat, fost

consumator de droguri, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru

care este cercetat”.

De asemenea, cu

referire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., apărarea inculpatului nu a relevat în ce ar consta acesta raportat la

cauză, instanța pronunțându-se asupra cererilor sale de schimbare a încadrării

juridice a faptei de omor calificat, cu respectarea drepturilor sale

procesuale, cât și asupra neincidenței, în cauză, a circumstanței atenuante

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., din analiza probatoriului administrat, se reține că legal și temeinic,

instanța de fond, soluția sa fiind menținută și de instanța de prim control

judiciar, a încadrat fapta de ucidere în infracțiunea de omor calificat cu

premeditare și în loc public [(agravante prevăzute de art. 175 alin. (1) lit. a)

și i) C. pen.)].

Privind

agravanta de la lit. a) a art. 175 C. pen., respectiv săvârșirea uciderii cu

premeditare, situația de fapt și probele care au condus la stabilirea acesteia,

au evidențiat, fără dubiu, existența ei.

Inculpatul a

luat cuțitele din casa familiei sale și din locuința prietenei lui, martora D.E.A.,

a făcut cunoscut lui V.M.S. și martorei că le va folosi, sentimentul că trebuie

să se îndrepte împotriva victimei i-a încolțit în subconștient, dar l-a și

dezvăluit, încă din luna aprilie 2010. De asemenea, el nu a renunțat la a purta

cuțitele nici când cei doi prieteni l-au sfătuit, iar între momentul luării

hotărârii de a tăia victima și cel efectiv de agresare a sa, a trecut un

interval de timp (aproximativ 45 de minute, situație judicios motivată de

instanța fondului).

Privind

agravanta de la lit. i) a art. 175 alin. (1) C. pen., săvârșirea faptei în loc

public, în accepțiunea art. 152 lit. a) C. pen., scara blocului este loc care

prin natura și destinația sa, este întotdeauna accesibil publicului,

neinteresând că respectivul loc era prevăzut cu interfon funcțional, era însă

proprietate coindiviză a tuturor celor care locuiau acolo, el fiind public în

sensul legii penale.

Referitor

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., că în

cauză s-ar fi comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință greșita

condamnare, acesta nu este incident.

Instanța de

fond, analizând probatoriul administrat la urmărirea penală și nemijlocit în faza

cercetării judecătorești, constatările sale fiind întrutotul menținute de către

instanța de prim control judiciar, a stabilit starea de fapt și vinovăția inculpatului,

înlăturând motivat toate apărările aduse de către inculpat, acesta încercând să

acrediteze faptul că prietenul său, martorul ocular V.M.S. ar fi lovit cu

cuțitul victima, sens în care expertiza ADN ar fi reținut că de sub unghiile și

de pe brațul victimei nu s-au prelevat profilele sale genetice, sau că

agresorul ar fi fost stângaci, în condițiile în care el este dreptaci.

Inculpatul este cel care a avut asupra sa cuțitele, de fapt le avea cu timp

înaintea datei de 30 iulie 2010, nu există nicio probă care să fi confirmat că V.M.S.

ar fi avut vreun motiv să atace el victima. Chiar dacă este real că expertiza

ADN nu indică prezența profilului genetic al inculpatului, nu îl indică nici pe

al martorului ocular, acesta nefăcând altceva decât să încerce să-l apere pe

cel lovit. Inculpatul, având cuțite în ambele mâini, nu este exclus să fi lovit

cu oricare din ele.

Referitor cazului

de casare privind greșita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art.

72 C. pen. [(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)], orientându-se

la pedeapsa de 10 ani închisoare, au fost avute în vedere toate criteriile

generale de individualizare, fapta, prin modul în care a fost concepută și

săvârșită, prin consecința ei având grad ridicat de pericol social, a murit un tânăr

de 19 ani, victima nu a avut nicio contribuție la actele agresive îndreptate în

contra vieții ei, i s-a anihilat orice încercare de a se apăra, iar în ce privește

datele ce caracterizează persoana inculpatului, alături de declarațiile martorilor,

chiar ale părților civilmente responsabile, aceasta și în referatul de evaluare

a fost caracterizat ca inadaptat social, cu un comportament indezirabil,

manifestări agresive și autoagresive, dependent de droguri, asociat cu persoane

consumatoare de droguri și comportament infracțional, asumarea de calități de

lider, manifestări deviante în antecedente, de genul fuga de absenteism școlar,

nerecunoașterea autorității parentale, relație tensionată cu părinții,

petrecerea timpului liber fără utilitate. Personalitatea negativă a

comportamentului inculpatului este probată și de activitățile ulterioare

uciderii victimei, respectiv fuga sa, încercarea de a orienta vinovăția asupra

prietenului lui, V.M.S., lipsa oricărei remușcări pentru ceea ce făcuse,

inclusiv oferirea, față de autorități, a unei identități false. Totodată, 10

ani închisoare reprezintă, având în vedere și că inculpatul era minor la data

săvârșirii faptelor, un cuantum situat sub minimul special, textul incriminator

prevăzând pedepse de la 15 la 25 ani închisoare.

Ca atare,

recursurile părților responsabile civilmente și al inculpatului nefiind

fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse.

În altă ordine

de idei, la data judecării recursului declarat, inculpatul fiind major, în

conformitate cu dispozițiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C.

proc. pen., el va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform

acelorași dispoziții procesual penale, și recurentele părți responsabile

civilmente vor fi obligate, către stat, la plata cheltuielilor judiciare

ocazionate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.Ș.L. și de părțile responsabile

civilmente P.Ș. și P.C. împotriva deciziei penale 62/ A din 21 octombrie 2011 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

7 august 2010 la 24 ianuarie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentele părți responsabile civilmente la plata sumei de câte 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară, pentru recurentul inculpat, se va plăti din

fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 24 ianuarie 2012.