ÎCCJ, decizie (scj.ro #84606)

Apărare. Asistență juridică asigurată de același apărător pentru inculpați cu interese procesuale contrare În cazul în care unul dintre inculpați neagă săvârșirea faptei, iar altul o recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, asigurarea asistenței judiciare de către același apărător constituie o încălcare a dreptului de apărare, deoarece există o contrarietate a intereselor procesuale ale inculpaților; o atare situație fiind echivalentă cu lipsa apărătorului, este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. Dacă același apărător este ales, instanța pune în discuție contrarietatea de interese, iar dacă inculpații nu angajează și un alt avocat, instanța desemnează un apărător din oficiu pentru unul dintre ei, care va asigura apărarea acestuia alături de apărătorul ales.

Secția penală, decizia nr.2027 din 18 aprilie 2003 Prin sentința penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpații R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prin introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Instanța a reținut că, în noaptea de 6 august 2001, la punctul de trecere a frontierei Giurgiu, la controlul vamal s-au găsit într-un pachet 4,100 kg de heroină aparținând inculpaților. Prin decizia nr. 468 din 30 iulie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile inculpaților. Recursurile declarate de inculpați, cu motivarea că nu li s-a asigurat corespunzător apărarea, sunt fondate.

Din actele dosarului rezultă că la prima instanță asistența juridică a fost acordată ambilor inculpați de către același avocat. Rezultă, de asemenea, că inculpatul R.K. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpata R.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, implicându-l și pe soțul ei, inculpatul R.K., pentru introducerea în România a heroinei, ea beneficiind astfel de reducerea la jumătate a pedepsei, în temeiul art. 16 din Legea nr.143/2000. Așa fiind, se constată contrarietatea intereselor celor doi inculpați, de natură a nu garanta asigurarea corespunzătoare a dreptului lor la apărare. Chiar dacă în fața instanței inculpata R.D. nu și-a menținut declarațiile date la cercetarea penală, susținând nevinovăția sa și a soțului său, se impunea ca instanța să pună în vedere inculpaților contrarietatea de interese și, fie să dea posibilitatea angajării unui alt apărător pentru unul dintre inculpați, fie să desemneze un apărător din oficiu.

Dreptul inculpaților la o apărare corespunzătoare a fost încălcat și de instanța de apel, atât prin aceea că a acceptat ca inculpații să fie apărați de același apărător din oficiu, deși interesele lor contrare se mențineau și în faza de apel, cât și prin faptul că apărătorul a fost desemnat în ziua judecării apelului, situație în care acesta nu a putut studia temeinic dosarul cauzei. În consecință recursul inculpaților a fost admis și s-au casat hotărârile atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.