ÎCCJ, decizie (scj.ro #84606)

Apărare. Asistență juridică asigurată de

același apărător pentru inculpați cu interese procesuale contrare

În cazul în care unul dintre inculpați neagă săvârșirea faptei, iar altul o

recunoaște, implicându-l și pe cel dintâi, asigurarea asistenței judiciare de

către același apărător constituie o încălcare a dreptului de apărare, deoarece

există o contrarietate a intereselor procesuale ale inculpaților; o atare

situație fiind echivalentă cu lipsa apărătorului, este incident cazul de casare

prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.

Dacă același apărător este ales, instanța pune în discuție contrarietatea de

interese, iar dacă inculpații nu angajează și un alt avocat, instanța

desemnează un apărător din oficiu pentru unul dintre ei, care va asigura

apărarea acestuia alături de apărătorul ales.

Secția

penală, decizia nr.2027 din 18 aprilie 2003

Prin sentința penală nr. 33 din 18 martie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat

pe inculpații R.K. și R.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

prin introducere în țară de droguri de mare risc prevăzută în art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

Instanța a reținut că, în noaptea de 6 august 2001, la punctul de trecere a

frontierei Giurgiu, la controlul vamal s-au găsit într-un pachet 4,100 kg de

heroină aparținând inculpaților.

Prin decizia nr. 468 din 30 iulie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a respins apelurile inculpaților.

Recursurile declarate de inculpați, cu motivarea că nu li s-a asigurat

corespunzător apărarea, sunt fondate.

Din actele dosarului rezultă că la prima instanță asistența juridică a fost

acordată ambilor inculpați de către același avocat.

Rezultă, de asemenea, că inculpatul R.K. nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar

inculpata R.D. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, implicându-l și pe soțul

ei, inculpatul R.K., pentru introducerea în România a heroinei, ea beneficiind

astfel de reducerea la jumătate a pedepsei, în temeiul art. 16 din Legea

nr.143/2000.

Așa fiind, se constată contrarietatea intereselor celor doi inculpați, de

natură a nu garanta asigurarea corespunzătoare a dreptului lor la apărare.

Chiar dacă în fața instanței inculpata R.D. nu și-a menținut declarațiile date

la cercetarea penală, susținând nevinovăția sa și a soțului său, se impunea ca

instanța să pună în vedere inculpaților contrarietatea de interese și, fie să

dea posibilitatea angajării unui alt apărător pentru unul dintre inculpați, fie

să desemneze un apărător din oficiu.

Dreptul inculpaților la o apărare corespunzătoare a fost încălcat și de

instanța de apel, atât prin aceea că a acceptat ca inculpații să fie apărați de

același apărător din oficiu, deși interesele lor contrare se mențineau și în

faza de apel, cât și prin faptul că apărătorul a fost desemnat  în ziua judecării

apelului, situație în care acesta nu a putut studia temeinic dosarul cauzei.

În consecință recursul inculpaților a fost admis și s-au casat hotărârile

atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.