ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 469/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 469/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 21 februarie 2018
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea arbitrală înregistrată la data de 10 iulie 2015, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta CFR S.A., a fost soluționată de Camera Internațională de Comerț - Curtea Internațională de Arbitraj prin sentința de la 30 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul ICC nr. x/MHM, în sensul că:
revendicarea reclamantei de la secțiunea 7, privind plata nejustificată a daunelor de întârziere, a fost parțial admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 1.138.409,80 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.1, privind sumele scadente în conformitate cu CAD 5, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 11.606,45 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.2, referitoare la sumele restante în conformitate cu Certificatul de Plată la Finalizare, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 254.008,03 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.2, referitoare la taxele de finanțare pentru plata cu întârziere a sumelor în conformitate cu Certificatul de Plată la Finalizare, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 216.703,95 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.3, referitoare la sumele restante conform CAD 6, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 552.135,44 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.3, referitoare la taxele de finanțare pentru plățile cu întârziere a sumelor restante în cadrul DAB 6, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 328.988,86 euro reclamantei;
revendicarea reclamantei de la secțiunea 8.4, cu privire la facturile CAD neachitate, a fost admisă. Prin urmare, pârâta a fost obligată să plătească 42.050,06 euro reclamantei;
pârâta a fost obligată să plătească dobândă la sumele de mai sus la rata prevăzută de subclauza 14.8 din PCC;
pârâta a fost obligată să suporte 100% din costurile juridice și de altă natură ale reclamantei și să plătească acesteia 202.585,01 euro:
10.pârâta a fost obligată să suporte 100% din costurile arbitrajului stabilite de Curtea ICC la 200.000 USD și să plătească reclamantei 100.000 USD;
11.cererea reconvențională a pârâtei a fost respinsă;
12.toate celelalte solicitări și revendicări au fost respinse.
Împotriva sentinței arbitrale, COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a formulat acțiune în anulare, înregistrată la data de 02 martie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
Prin sentința civilă nr. 103 din 15 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondată acțiunea în anularea sentinței arbitrale.
Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a declarant recurs împotriva sentinței civile nr. 103 din 15 mai 2017.
A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.
Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs este formulat împotriva sentinței civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Dispozițiile art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., raportat la alin. (3) al aceluiași articol, prevăd că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acțiunea în anulare și a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului, în acest sens apreciind și Curtea Constituțională în decizia nr. 100/2017 din 07.03.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 532 din 07 iulie 2017, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 613 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."
Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."
Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 10 iulie 2015 pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
Cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A., privind obligarea recurentei - pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. împotriva sentinței civile nr. 103 din 15 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.
Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A., privind obligarea recurentei - pârâte COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.