ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4678/2018

HOTĂRÂRE

06.11.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4678/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 6 noiembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 10.11.2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.611,51 RON, reprezentând prejudiciu produs în patrimoniul său.

În motivarea, a arătat că în urma unui control efectuat la locul de consum din București, str. x, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică, fără a avea încheiat un contract de furnizare și fără a fi contorizată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1349 și art. 1357-1271 C. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 9, art. 223 alin. (3), art. 351-358 și art. 1025-1030 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5206/23.04.2018, Judecătoria Sectorului 4 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Răcari.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Or, în speță, domiciliul pârâtei, care are calitatea de consumator, se află în comuna Potlogi, sat Românești, str. x, jud. Dâmbovița.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Răcari la 18.05.2018.

Prin sentința civilă nr. 782/14.06.2018, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., întrucât, deși reclamanta are calitatea de operator de distribuție a energiei electrice, în lipsa unei convenții încheiate între cele două părți, în prezenta cauză nu se poate aprecia că între acestea există raporturi juridice specifice relației profesionist - consumator

De asemenea, a reținut că pretențiile reclamantei se întemeiază, în drept, pe dispozițiile art. 1349, 1357-1371 C. civ., privitoare la răspunderea civilă delictuală, aceeași concluzie rezultând și din motivarea în fapt a cererii.

Or, potrivit art. 107, alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din același Cod, "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Totodată, a reținut că art. 116 C. proc. civ. prevede că, în cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului; după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, iar pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu.

Prin urmare, deși pârâta are domiciliul pe raza com. Poiana, jud. Dâmbovița, în circumscripția Judecătoriei Răcari, reclamanta a ales să sesizeze o instanță deopotrivă competentă, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București, în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, instanța a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.611,51 RON, reprezentând prejudiciu produs în patrimoniul său.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum, în speță, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, susținând că, în urma unui control realizat la locul de consum din București, str. x, s-a constatat că pârâta consuma energie electrică, fără a fi parte într-un contract de furnizare, devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă în favoarea instanțelor în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 4, în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită și s-a produs prejudiciul.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța sesizată inițial a fost legal învestită cu soluționarea cauzei și a devenit singura competentă.

În acest context, trebuie precizat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care vizează cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator.

Aceasta, întrucât nu se poate reține calitatea de consumator a pârâtei, atât timp cât între părți nu a fost încheiat un contract de furnizare, care să dea naștere unor raporturi juridice de natura celor care reglementează relațiile între un profesionist și un consumator.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.