ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 828/2017

HOTĂRÂRE
10.05.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 828/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.10.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 413 RON reprezentând credit și dobânzi penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Prin sentința civilă nr. 21779 din 5 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei spre competentă soluționare, în favoarea Judecătoriei Răcari.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori și a constatat că Judecătoria Răcari este competentă să judece prezentul litigiu, având în vedere că reclamanta este un profesionist, iar cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unui consumator.

De asemenea, a mai reținut că obiectul cererii este în legătură cu raportul juridic născut dintr-un contract de credit, fiind astfel incidente dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă și ca urmare astfel de cereri revin în competența instanței de la domiciliul consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 14 octombrie 2016, iar la termenul din 25 ianuarie 2017 instanța a invocat din oficiu necompetența teritorială a instanței.

Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. 62 din 1 februarie 2017 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulatorul de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. care prevăd că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, iar conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

În continuare, instanța a reținut că pretențiile reclamantei se întemeiază pe contractul de credit nr. APPL 4052/07.04.2016, în baza căruia, susține reclamanta, a acordat pârâtului un credit în valoare de 200 RON, iar conform art. 17.4 din contract, eventualele dispute rezultând din contract sau în legătură cu acesta, inclusiv încheierea, modificarea, desfășurarea și încetarea contractului și pe care părțile nu le pot soluționa pe cale amiabilă vor fi rezolvate în fața instanțelor de judecată competente de la sediul creditorului, împrumutatul neavând posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanței de judecată.

La această instanță, cauza a fost înregistrată la data de 6 martie 2017, sub același număr de dosar.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că reclamanta A. S.A. a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului B. la plata sumei de 413 RON, reprezentând credit și dobânzi penalizatoare.

Față de situația evocată prin acțiune și având în vedere că pârâtul domiciliază în Județ Dâmbovița, iar potrivit art. 121 teza finală C. proc. civ., dispozițiile art. 126 alin. (2) din același cod rămân aplicabile, respectiv în situația cererilor formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, părțile pot conveni, în scris sau prin declarație orală dată în fața instanței, alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la acțiune, Înalta Curte constată, din interpretarea dispozițiilor menționate, că orice clauză contractuală privind stabilirea competenței unei anumite instanțe de judecată în eventualitatea nașterii unui litigiu între un profesionist și un consumator nu va putea da naștere la efecte juridice în sensul indicat.

Totodată, se reține faptul că dispozițiile art. 126 alin. 2 C. proc. civ. sunt norme de procedură, motiv pentru care aplicabilitatea acestora nu se raportează la momentul nașterii raportului juridic, ci la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2013.

Prin urmare, având în vedere că pârâtul domiciliază în circumscripția teritorială a Judecătoriei Răcari cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura" și a prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Răcari.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Răcari.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-24
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2017
. proc. civ. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari. Cauza a fost înregistrată pe ro
ÎCCJ 2017-02-15
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 239/2017
Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03 august 2016 sub nr. de
ÎCCJ 2017-10-04
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1399/2017
. și, după cum s-a reținut anterior, prin contractul încheiat, părțile au convenit ca eventualele litigii rezultate de încheierea, modificarea, desfășurarea și încetarea contractului să fie soluționate de instanța de la sediul creditorului,
ÎCCJ 2017-10-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1557/2017
ă se stabilește potrivit dreptului comun, iar, în speță, nu poate fi invocată clauza atributivă de competență inserată în contractul părților, întrucât, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni alegerea instanței compe
ÎCCJ 2017-09-29
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1366/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A, invocând caracterul abuziv al clauze
Sursă