ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 239/2017

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 03 august 2016 sub nr. de dosar x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 687,50 RON, reprezentând credit și dobânzi penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 17821/2016 din 20 octombrie 2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Instanța a reținut că reclamanta își întemeiază pretențiile deduse judecății pe contractul de credit nr. APPL 1212 din 17.02.2016.

Având în vedere că reclamanta din prezenta cauză este un profesionist, în sensul prevederilor de art. 2 alin. (1) din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unui consumator, în sensul prevederile de art. 2 alin. (1) din același act normativ, iar obiectul cererii este în legătură cu raportul juridic născut din contract de credit, pârâtul având calitatea de împrumutat.

Instanța a constatat incidența în speță a dispozițiilor art. 121 din noul C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, dând astfel de cereri în competența instanței de la domiciliul consumatorului.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) din același cod, necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Instanța a apreciat că nu poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 17.4 din contractul nr. APPL 1212 din 17.02.2016, prin care se stabilește competența de soluționare a litigiilor născute în legătură cu acest contract în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, ca judecătorie de la sediul creditorului.

Potrivit art. 121 teza finală din noul C. proc. civ., dispozițiile art. 126 alin. (2) din același cod rămân aplicabile, de unde rezultă faptul că în situația cererilor formulate de către un profesionist împotriva unui consumator, părțile pot conveni, în scris sau prin declarație orală dată în fața instanței, alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la acțiune. Teza finală a art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ. statuează faptul că orice convenție contrară este considerată ca fiind nescrisă. Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă faptul că orice clauză contractuală privind stabilirea competenței unei anumite instanțe de judecată în eventualitatea nașterii unui litigiu între un profesionist și un consumator nu va putea da naștere la efecte juridice în sensul indicat.

Instanța a reținut și faptul că dispozițiile art. 126 alin. (2) din noul C. proc. civ. sunt norme de procedură, motiv pentru care aplicabilitatea acestora nu se raportează la momentul nașterii raportului juridic, ci se raportează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, potrivit art. 3 din Legea 76/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari - Județul Dâmbovița sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1501 din 22 decembrie 2016, Judecătoria Răcari - Județul Dâmbovița a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că pretențiile reclamantei din prezenta cauză se întemeiază pe contractul de credit nr. APPL 1212/17.02.2016, în baza căruia, susține reclamanta, a acordat pârâtului un credit în valoare de 250 RON.

Conform art. 17.4 al contractului mai sus menționat, eventualele dispute rezultând din contract sau în legătură cu acesta, inclusiv încheierea, modificarea, desfășurarea și încetarea contractului și pe care părțile nu le pot soluționa pe cale amiabilă vor fi rezolvate în fața instanțelor de judecată competente de la sediul creditorului, împrumutatul neavând posibilitatea apelării la proceduri extrajudiciare anterioare sesizării instanței de judecată.

Articolul 121 din noul C. proc. civ. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, iar conform art. 126 alin. (1) din același cod, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței că procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Alineatul al doilea al art. 126 din noul C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

Scopul urmărit prin stabilirea regulii de competență prevăzută de art. 121 din noul C. proc. civ. constă în protejarea consumatorului prezumat a avea o poziție mai slabă din punct de vedere economic decât profesionistul.

Instanța a apreciat că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 din C. proc. civ., raportat la art. 126 alin. (2) din același cod

Astfel, art. 121 din C. proc. civ. are în vedere dispozițiile legislației speciale privind protecția consumatorului, aceste prevederi având rolul de a proteja pe consumator în relațiile sale contractuale cu profesionistul, însă în speța de față nu sunt aplicabile aceste norme speciale întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu este întemeiat pe dispozițiile privind protecția consumatorului, dispoziții speciale față de normele de drept comun.

În cauză, contractul încheiat între părți este un contract civil, obiectul cererii de chemare în judecată fiind obligarea pârâtului la executarea obligației asumate prin contract, constând în restituirea creditului acordat de către reclamantă.

Având în vedere cele reținute anterior, devin aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ., părțile convenind ca eventualele litigii rezultate de încheierea, modificarea, desfășurarea și încetarea contractului să fie soluționate de instanța de la sediul creditorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 februarie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi, când a hotărât următoarele:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispozițiile art. 1029 alin. (2) din noul C. proc. civ., având ca obiect obligarea pârâtului la executarea obligației asumate prin contract, constând în restituirea împrumutului acordat de către reclamantă prin Contractul de credit pentru nevoi personale nr. x din 17 februarie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 2. alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori "Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale."

Alin. 2 din același text de lege definește profesionistul ca fiind "orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia."

Conform dispozițiilor art. 126 din noul C. proc. civ., " (1)Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

(2) În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă."

În speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că litigiul nu se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, nefiind incidentă prevederea alin. (2) din art. 126 din noul C. proc. civ.

De asemenea, părțile au convenit prin art. 17.4 din contractul încheiat între părți, că eventualele litigii rezultând din contract sau în legătură cu acesta privind încheierea, modificarea, desfășurarea și încetarea contractului sunt de competența instanței de la sediul creditorului, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, fiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta reclamanta S.C. A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2017.