ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 640/2019

HOTĂRÂRE

21.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 640/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, la data de 12.11.2018, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite imobiliare asupra cotei de 1/2 din imobilul teren situat în sat X, com. Potlogi, în suprafață de 2500 mp, tarla x, parcela x, Jud. Dâmbovița.

Prin Sentința civilă nr. 1522/19.11.2018, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând în motivarea soluției sale dispozițiile art. 651 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cărora, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Având în vedere că domiciliul debitoarelor se află în București, această instanță a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 2 București, prin Sentința civilă nr. 12563/14.12.2018 a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari și, constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, prezentei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la data cererii de încuviințare a executării silite, respectiv 15.12.2010 .

Potrivit art. 373 C. proc. civ. 1865, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În speță, se solicită încuviințarea executării silite imobiliare asupra unui imobil situat în Jud. Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Răcari. Așadar, întrucât executarea urmează să se realizeze în circumscripția Judecătoriei Răcari, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține acestei instanțe.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va constata că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Răcari pentru considerentele ce succed:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și crearea conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de BEJ "A." privind încuviințarea executării silite imobiliare asupra cotei de 1/2 din imobilul teren situat în Jud. Dâmbovița, declinarea reciprocă a competenței fiind generată de interpretarea diferită de către instanțe a normelor de procedură aplicabile.

Înalta Curte reține că dispozițiile procesuale aplicabile cauzei sunt cele cuprinse în C. proc. civ. 1865.

Aceasta întrucât, în raport de principiul neretroactivității legii civile, potrivit căruia legea civilă se aplică numai situațiilor ivite după adoptarea sa, iar nu și situațiilor trecute, precum și a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), dispozițiile noului C. proc. civ. se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.

De asemenea, art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ. prevede că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

În speță, cererea de executare silită a fost formulată de creditorul B. SA la data de 15.12.2010, anterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.

Pentru considerentele anterior menționate, în cauză sunt incidente dispozițiile vechiul C. proc. civ., respectiv dispozițiile art. 373 alin. (3) C. proc. civ. 1865, în vigoare la data formulării cererii - 15.12.2010, potrivit cărora cererile de încuviințare a executării silite sunt soluționate de instanța de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În cauza dedusă judecății, se solicită încuviințarea executării silite asupra unui imobil situat în Jud. Dâmbovița, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Răcari, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. 1865.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.