ÎCCJ, decizie (scj.ro #87117)

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă. Tardivitatea cererii.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea.

Index alfabetic :

contrarietate de hotărâri

- termen

- tardivitate

Noul Cod de procedură civilă, art. 181, art. 509 pct. 8, art. 511

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, astfel că formularea cererii peste termenul defipt de lege are drept consecință respingerea revizuirii ca tardivă.

Secția I civilă, decizia nr. 1869 din 12 iunie 2014

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.03.2014, revizuenta S.C. A.P. S.A. a solicitat anularea sentinței civile nr. 6457 din 16.07.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului București, Secția a VI-a civilă.

În motivarea cererii a susținut că hotărârea atacată este potrivnică deciziei comerciale nr. 440/2006 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială, prin care s-a dispus respingerea capătului de cerere în evacuare ca neîntemeiat, reținându-se că evacuarea este un efect al acțiunii în revendicare și că ambele părți au titluri valabile.

A mai susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în sensul că există două hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în dosare diferite, având aceleași părți, cauză și obiect și în care instanța a cărei hotărâre se cere a fi revizuită nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat.

De asemenea, a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra legalității modului de constituire a SC A.P. SA, respectiv asupra continuității persoanei juridice din 1991 și până în prezent. Pe lângă faptul că niciuna din părți nu a promovat o asemenea cerere, instanța nici măcar nu a pus-o în discuție. Mai mult, aflându-se în procedura specială prevăzută de art. 1039 și urm. C.proc.civ., instanța a analizat titlul pârâtei, deși nu era îndreptățită s-o facă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C.proc.civ.

Intimata SCM O. a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și, în subsidiar, excepția inadmisibilității acesteia, ca urmare a invocării excepției autorității lucrului judecat în fața instanței ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că aceasta este tardivă,  pentru considerentele ce succed:

Prin cererea dedusă judecății revizuenta a solicitat anularea sentinței civile nr. 6457 din 16.07.2013 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului București, Secția a VI-a civilă, susținând că este contrară deciziei comerciale nr. 440/2006 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția comercială.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunțate de instanțe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă invariabil de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătorești.

În cauză, ultima  hotărâre  judecătorească,  dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului București, Secția a VI-a civilă.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A.P. SA  împotriva sentinței civile nr. 6457 din 16.07.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, prin care a fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, decizie care este definitivă potrivit legii.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C.proc.civ., cererile pronunțate în materie de evacuare nu sunt supuse recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ. ,,sunt decizii definitive deciziile date în apel, fără drept de

recurs”. Totodată, alin. (2) al aceluiași articol stabilește că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (...) sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia evacuării sunt decizii definitive de la data pronunțării.

În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. și a fost transmisă prin poștă la data de 12.03.2014, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv de la data de 04.12.2013.

În raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 4.01.2014.

Înalta Curte constată că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. a fost respinsă ca tardivă.

Cât privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că nu este competentă material cu soluționarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C.proc.civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Mai mult, alin. (3) al art. 510 C.proc.civ. prevede că în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.

Or, în speță, hotărârea atacată, nr. 279 din 4 decembrie 2013, a fost pronunțată de Tribunalul București.

Pentru aceste considerente, constatând că textul de lege cuprinde o normă  de  competență  materială  imperativă,  Înalta  Curte  a  declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., în favoarea Tribunalului București.