ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 431/2018

HOTĂRÂRE

20.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 431/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 20 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 februarie 2016, sub dosarul nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. - Sucursala Bistrița, B., Ministerul Mediului și Pădurilor din România și Comuna Târgșoru Vechi, prin primar C., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să-i achite suma de 223.991,74 RON reprezentând debit, suma de 44.841 RON reprezentând penalități contractuale până la data introducerii cererii și în continuare până la plata efectivă a debitului, suma de 26.962,56 RON reprezentând contravaloare betoane reținute nejustificat de pârâta B. - Sucursala Bistrița din totalul lucrărilor executate de reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 508 din 17 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în principal incidența art. 112 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că pârâta Comuna Târgșoru Vechi a fost chemată în judecată doar pentru a-i atrage competența și că, singurul raport contractual al reclamantei este cel cu pârâta B. - Sucursala Bistrița, materializat prin contractul de prestări-servicii nr. x/18.07.2013, în temeiul căruia reclamanta a solicitat plata sumelor arătate prin cererea introductivă.

S-a mai reținut că, reclamanta A. S.R.L. nu a justificat, în fapt și în drept, pretențiile față de pârâții B., Ministerul Mediului și Pădurilor din România și Comuna Târgșoru Vechi, prin primar, D. și E., neinvocând încheierea vreunui contract cu aceștia.

Sub aspectul excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, a fost reținută incidența prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind trimisă Tibunalului Bistrița Năsăud, instanță în circumscripția căreia pârâta B. - Sucursala Bistrița își are sediul.

Totodată, nu a fost reținută incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. în atragerea competenței teritoriale a Tribunalului Prahova, întrucât în contractul de prestări servicii nr. x/18.07.2013 nu se prevede în mod explicit locul executării obligației, fiind doar indicate tipurile de lucrări ce urmau a fi executate în conformitate cu solicitările beneficiarului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud, sub dosarul nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 502/2017 din 6 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că demersul judiciar inițiat de reclamantă este îndreptat împotriva mai multor pârâți, astfel că devin incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ. raportate la art. 116 din același cod, în ceea ce privește instanța competentă în soluționarea cauzei.

S-a mai reținut că, contrar reținerilor Tribunalului Prahova, reclamanta a motivat cererea de chemare în judecată atât în fapt, în sensul că pârâta Comuna Târgșoru Vechi are calitatea de beneficiar final al lucrărilor care fac obiectul pretențiilor solicitate prin acțiune, cât și în drept, în sensul indicării dispozițiilor art. 1856 din noul C. civ., apreciind că are la îndemână o acțiune directă împotriva beneficiarului în situația în care lucrarea nu a fost plătită de antreprenor, invocând totodată și existența unor lucrări suplimentare contractate de pârâtă.

Astfel, raportat la prevederile art. 112 și 116 C. proc. civ. și având în vedere că cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâți, fiind competentă oricare dintre instanțele în care aceștia își au sediul sau domiciliul.

Prin urmare, având în vedere că pârâta Comuna Târgșoru Vechi se află situată în raza de competență teritorială a Tribunalului Prahova și că nu sunt incidente dispozițiile alin. (2) ale art. 112 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, îl constituie acțiunea în pretenții întemeiată pe nerespectarea obligației privind plata prețului din contractul de prestări servicii nr. x din 18 iulie 2013, acțiune ce a fost îndreptată împotriva mai multor pârâți.

Conform dispozițiilor art. 112 C. proc. civ., alin. (1) "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Alin. 2 al aceluiași articol prevede că "Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Totodată, prevederile art. 116 C. proc. civ. stabilesc că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Se reține că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanțe.

Sesizarea Tribunalului Prahova, instanță în circumscripția căreia își are sediul pârâta Comuna Târgșoru Vechi, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. (1) raportat la art. 116 C. proc. civ., fiind competentă oricare dintre instanțele în care pârâții își au sediul sau domilicliul.

În cauză, nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acțiunea reclamantei este motivată atât în fapt, în sensul că pârâta Comuna Târgșoru Vechi are calitatea de beneficiar final al lucrărilor care fac obiectul pretențiilor solicitate prin acțiune, cât și în drept, în sensul indicării dispozițiilor art. 1856 din noul C. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.