ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1459/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 12.06.2019, îpe rolul Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 260.400 EUR - reprezentând penalități de întârziere prevăzute de contractul de vânzare cumpărare nr. x/16.04.2018, respectiv 0,1% din prețul bunului pe fiecare zi de întârziere calculate de la împlinirea termenului la care trebuia pusă în funcțiune Stația de betoane, respectiv din data de 21.08.2018 și până la data încheierii Procesului Verbal de Predare primire/recepție și acceptare și a Protocolului de Instalare și de punere în funcțiune a Stației, respectiv până în data de 26.03.2019; contravalorii prejudiciului adus societății prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale de instalare și predare a stației de betoane la termenul stabilit în contract, prejudiciu constând în profitul nerealizat, începând cu data de 21.08.2018 (termenul limită de predare și punere în funcțiune) și până la data de 26,03,2019 când a fost predată efectiv stația (cu obiecțiuni) prejudiciu care va fi stabilit printr-o expertiză contabilă pe care o va solicita în cauză. Cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 285/2019 din 10 decembrie 2019, a respins excepția necompetenței materiale sub aspect funcțional; a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Ilfov.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că cererea reclamantei nu se circumscrie unei cereri privind executarea unui contract, deoarece nu se tinde la obținerea îndeplinirii unei obligații contractuale, ci doar obligarea pârâtei la plata de daune interese cu scopul acoperirii unui pretins prejudiciu cauzat reclamantei și în consecință devin incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la sediul pârâtei - Otopeni, str. x, Jud. Ilfov, context în care competent din punct de vedere teritorial este Tribunalul Ilfov, în a cărei rază teritorială își are sediul pârâta.

Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 843/2020 din 03 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ilfov, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 1 Cap. VI din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți termenul de livrare precum și locul livrării obiectului contractului sunt cele prevăzute în Anexa 1din contract potrivit cărora părțile au stabilit că adresa de livrare este loc. Livezile, jud. Bistrița Năsăud.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că norma de competență teritorială aplicabilă în speța de față, având în vedere voința reclamantului care a ales ca instanța de soluționare a cauzei, este cea prevăzută art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Ilfov, secția civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei cauze s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 260.400 Euro cu titlu de penalități de întârziere prevăzute de contractul de vânzare cumpărare nr. x/16.04.2018, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de instalare și predare a stației de betoane la termenul stabilit.

Potrivit argumentelor prezentate în susținerea acțiunii, penalitățile sunt solicitate în temeiul clauzei stipulate la art. 8.1 din contractul nr. x/16.04.2018 conform căruia " întârzierea predării (totale/parțiale) și/sau a instalării bunului față de termenul precizat din contract, din alte cauze decât forța majoră, atrage în sarcina vânzătorului penalități de întârziere de 0,1% din prețul Bunului pe fiecare zi de întârziere.".

Astfel, se constată că, motivul pentru care se solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri îl reprezintă nerealizarea obiectului contractului nr. x/16.04.2018 care constă, conform art. 1 din contract și anexa nr. 1, în vânzarea-cumpărarea Stației de preparat mixturi asfaltice Benninghoven Tip ECO 2000.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia executării contractului, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează executarea contractului, competența teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului și instanța de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Tribunalul Bistrița - Năsăud este instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului, fiind instanța în circumscripția căreia se află locul executării obligațiilor pentru neexecutarea cărora se solicită angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, respectiv localitatea loc. Livezile din jud. Bistrița-Năsăud, potrivit art. 3 și anexa nr. 1 din contract.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța de la locul executării contractului, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Tribunalul Bistrița - Năsăud cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtei, fără a încălca voința reclamantei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița - Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.