ÎCCJ, decizie (scj.ro #83538)

Procedura concilierii prealabile. Condiții de fond și formă Prevederile art.720 1 C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege,astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedește o vătămare.

(Secția comercială ,decizia nr. 348 din 26 ianuarie 2005) Prin sentința civilă nr.142 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel București s-a admis excepția prematurității acțiunii și s-a respins acțiunea reclamantei SC G. SA București împotriva pârâtei SC S. SA., ca prematur formulată, instanța reținând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută în art.720 1 C. proc. civ. și înscrisul depus pentru a dovedi realizarea acestei proceduri nu întrunește condițiile de fond și formă cerute de textul menționat. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 și art.304 1 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat greșit actul de voință al părților rezultând, din notificarea adresată pârâtei și răspunsul acesteia, dovada deplină a încercării de conciliere.

De asemenea, a mai susținut că instanța a aplicat greșit art.109 alin .( 2) și art.720 1 C. proc. civ. întrucât prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate de art.720 1 începând cu alineatul 2 și nu reprezintă condiții cerute imperios de lege. Recursul este fondat. Instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția prematurității acțiunii (excepție ridicată din oficiu de instanță abia la al șaselea termen de judecată) și a respins acțiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.720 1 C.proc.

civ. Chiar din probele anexate de reclamantă la acțiunea sa, rezultă îndeplinirea procedurii prealabile cerută de art.720 1 C. proc. civ.. Astfel, prin adresa nr.672 din 19 noiembrie 2001, reclamanta, invocând art.720 1 C. proc. civ., o notifică pe pârâtă să-i comunice recunoașterea obligației de plată a sumei, apoi în instanță îi cere să dispună efectuarea plății către creditori din proprie inițiativă. Aceasta după ce, în cuprinsul adresei, reclamanta îi comunică pârâtei pretențiile sale și temeiul lor legal, conform art.720 1 alin.(2) C.proc. civ. Este adevărat că adresa în cauză nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.720 1 C. proc. civ. și lipsește o invitație formală, expresă la conciliere.

Pe de altă parte, nerespectarea unora din prevederile art.720 1 C.proc. civ. nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedește o vătămare. Dacă demersul reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau pârâta ar fi invocat și dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune cu temei problema neîndeplinirii procedurii prealabile. Dar pârâta nu numai că nu invocă vătămarea dar nici nu invocă neefectuarea concilierii prealabile pentru a paraliza acțiunea reclamantei, excepția fiind invocată din oficiu de către instanță. Pârâta a răspuns cu adresa nr.400 din 26 noiembrie 2001, comunicând că se află într-o situație fortuită în care plata datoriilor, inclusiv a celei ce face obiectul cauzei, depinde de programul impus de guvern.

Deci, pârâta nu numai că nu ignoră demersul reclamantei, nici nu solicită o conciliere directă și nici nu neagă datoria ci dimpotrivă, recunoaște datoria și îi comunică reclamantei că aceasta va fi plătită potrivit unui plan de eșalonare. Având în vedere demersurile ambelor părți precum și relațiile dintre ele (coparticipante pârâte în procesul arbitral) ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.720 1 C. proc. civ. pentru a se putea promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești. Ca atare, recursul a fost admis, apreciindu-se procedura prealabilă îndeplinită. Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului iar, pe de altă parte, că în prezent competența materială în raport cu valoarea obiectului, revine tribunalului, Înalta Curte a trimis cauza pentru soluționare Tribunalului București.