ÎCCJ, decizie (scj.ro #83538)

Procedura concilierii prealabile. Condiții de

fond și formă

Prevederile

art.720

1

C.proc.civ.

privind efectuarea concilierii prealabile, în

litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele,

condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței

părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor  sunt recomandate în

articolul menționat începând cu alineatul 2 dar nu reprezintă condiții cerute

imperios de lege,astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat

nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă  partea dovedește o

vătămare.

(Secția comercială

,decizia

nr. 348 din 26 ianuarie

2005)

Prin sentința civilă nr.142 din 13

decembrie 2002 a Curții de Apel București s-a admis excepția prematurității

acțiunii și s-a respins  acțiunea reclamantei SC G. SA București împotriva

pârâtei SC S. SA., ca prematur formulată, instanța reținând că reclamanta nu a

făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută

în art.720

1

C. proc. civ. și înscrisul depus pentru a dovedi

realizarea acestei proceduri nu întrunește condițiile de fond și formă cerute

de textul menționat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, invocând

în drept prevederile art.304 pct.8 și 9 și art.304

1

C. proc. civ.,

susținând că instanța a interpretat greșit actul de voință al părților

rezultând, din notificarea adresată pârâtei și răspunsul acesteia, dovada

deplină a încercării de conciliere.

De

asemenea, a mai susținut că instanța a aplicat greșit art.109 alin

.(

2) și art.720

1

C. proc. civ. întrucât

prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, în

schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare

a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate

de art.720

1

începând cu alineatul 2 și nu reprezintă condiții cerute

imperios de lege.

Recursul este fondat.

Instanța de fond, în mod greșit, a admis

excepția prematurității acțiunii (excepție ridicată din oficiu de instanță abia

la al șaselea termen de judecată) și a respins acțiunea pentru neefectuarea

procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art.720

1

C.proc. civ.

Chiar din probele  anexate de

reclamantă la acțiunea sa, rezultă îndeplinirea  procedurii prealabile

cerută de art.720

1

C. proc. civ..

Astfel, prin adresa nr.672 din 19 noiembrie

2001, reclamanta, invocând art.720

1

C. proc. civ., o notifică pe

pârâtă să-i comunice recunoașterea obligației de plată a sumei, apoi în

instanță îi cere să dispună efectuarea plății către creditori din proprie

inițiativă. Aceasta după ce, în cuprinsul adresei, reclamanta îi comunică

pârâtei pretențiile sale și temeiul lor legal, conform art.720

1

alin.(2) C.proc. civ.

Este adevărat că adresa în cauză nu

îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.720

1

C. proc. civ. și

lipsește o invitație formală, expresă la conciliere.  Pe de altă parte,

nerespectarea unora din prevederile art.720

1

C.proc. civ. nu atrage

automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedește o vătămare.

Dacă  demersul reclamantei  ar fi rămas fără rezultat sau pârâta ar

fi invocat și dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune cu temei problema

neîndeplinirii procedurii prealabile. Dar pârâta nu numai că nu invocă

vătămarea dar nici nu invocă  neefectuarea concilierii prealabile pentru a

paraliza acțiunea reclamantei, excepția fiind invocată din oficiu de către

instanță.

Pârâta a răspuns cu adresa nr.400 din 26

noiembrie 2001, comunicând că se află într-o situație fortuită în care plata

datoriilor, inclusiv a celei ce face obiectul cauzei, depinde de programul

impus de guvern.

Deci, pârâta nu numai că nu ignoră demersul

reclamantei, nici nu solicită o conciliere directă și nici nu neagă datoria ci

dimpotrivă, recunoaște datoria  și îi comunică reclamantei că aceasta va

fi plătită potrivit unui plan de eșalonare.

Având în vedere demersurile ambelor părți

precum și relațiile dintre ele (coparticipante pârâte în procesul arbitral) ar

fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că nu s-a realizat încercarea de

conciliere prevăzută de art.720

1

C. proc. civ. pentru a se putea

promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești.

Ca atare, recursul a fost admis,

apreciindu-se procedura prealabilă îndeplinită.

Având în vedere că instanța de fond a

soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului iar, pe de

altă parte, că în prezent competența materială în raport cu valoarea

obiectului, revine tribunalului, Înalta Curte a trimis  cauza pentru

soluționare  Tribunalului București.