ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3813/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3813/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 2 octombrie 2018
Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani, la data de 21 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Obștea Satului Coza, au solicitat anularea Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Obștii Satului Coza din data de 17 iulie 2016.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000.
Prin sentința civilă nr. 9334 din 2 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Focșani a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta Obștea Satului Coza.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A., B. și C., care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate. A fost admisă cererea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Obștea în Devălmășie a Satului Coza, fiind anulată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Obștii satului Coza din data de 17 iulie 2016.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, la data de 23 mai 2017, revizuenta Obștea în Devălmășie a Satului Coza a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 340 din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, invocând în drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuenta Obștea în Devălmășie sat Coza a susținut că decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 este nelegală, deoarece încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 67 din 2 februarie 2017 pronunțată de aceeași judecători ai Tribunalului Vrancea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.
Prin decizia civilă nr. 162/A din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității de reprezentant legal invocată de intimații A., B. și C. și ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta Obștea în Devălmășie a Satului Coza.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este menită a sancționa încălcarea autorității de lucru judecat, iar hotărârile potrivnice trebuie să îndeplinească cerința triplei identități - de cauză, obiect și de părți.
În speță, prin decizia nr. 67 din 2 februarie 2017, în urma admiterii apelului, a fost schimbată în tot încheierea din registrul special al obștilor, ținut la Judecătoria Focșani, în sensul că s-a dispus înscrierea în acest registru a unei hotărâri, în timp ce prin cea de a doua decizie nr. 340 din 11 mai 2017, tot ca urmare a admiterii apelului, declarat de intimații din prezenta cauză, a fost schimbată în tot hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii cererii reclamanților și anulării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Obștii în Devălmășie sat Coza, sens în care instanța a apreciat că nu sunt întrunite cerințele imperative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Totodată, instanța a reținut că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o asemenea excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre, condiție neîndeplinită însă în speță.
La data de 24 iulie 2017, revizuenta Obștea în Devălmășie a Satului Coza a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Recurenta-revizuentă a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea deciziei civile nr. 340 din 11 mai 2017 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr. x/2016 ca fiind nelegală, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 67 din 2 februarie 2017 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr. x/2016.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că, în mod greșit, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținându-se faptul că între decizia civilă nr. 67/02.02.2017 și decizia civilă nr. 340/11.05.2017, ambele pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, nu ar exista identitate de obiect.
Aceasta deoarece, decizia civilă nr. 67/02.02.2017 a Tribunalului Vrancea a fost pronunțată în dosarul nr. x/2016 și a avut ca obiect obligația înscrierii în registrul special al obștilor, ținut la Judecătoria Focșani, a hotărârii nr. 1 a Adunării Generale Extraordinare a Obștii Coza din data de 17 iulie 2016.
În motivarea acestei decizii, instanța a reținut, cu referire la numărul membrilor obșteni că, din tabelul aflat la dosarul de primă instanță, aceștia sunt în număr de 593, număr față de care atât procentul de 1/5 pentru convocarea adunării generale extraordinare cât și cel legat de cvorum sunt îndeplinite. În limitele stricte trasate de caracterul cererii de înscriere, nu au fost constatate elemente de nelegalitate, de natura evidentului, elemente care să determine respingerea cererii de înscriere.
S-a mai arătat că dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vrancea în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 340/11.05.2017 a avut același obiect ca dosarul nr. x/2016, respectiv anularea hotărâri nr. 1 a Adunării Generale din 17 iulie 2016.
În acest sens, s-a învederat că, în considerentele acestei decizii, Tribunalului Vrancea a constatat exact contrariul celor reținute prin decizia nr. 67/02.02.2017, și anume că nicăieri în cuprinsul proceselor-verbale încheiate pe parcursul derulării procesului alegerilor nu a fost consemnat un număr de membri ai obștii la care s-a raportat procentul de 1/5 necesar pentru convocarea adunării generale extraordinare și nici ce procent din numărul obștenilor a fost avut în vedere la stabilirea cvorumului.
Altfel spus, aceeași instanță a constatat prima dată în cadrul dosarului nr. x/2016, faptul că din actele dosarului rezultă clar că numărul membrilor obșteni prezenți la Adunarea Generală Extraordinară din data de 17 iulie 2017 a fost de 593, număr față de care procentul de 1/5 privind convocarea cât și cel legat de cvorum sunt îndeplinite și astfel hotărârea nr. 1 este perfect legală, iar a doua oară în cadrul dosarului nr. x/2016 a reținut, din documentele depuse la dosar, că nu rezultă numărul de membri obșteni, pentru a putea verifica îndeplinirea procentului de 1/5 privind convocarea și nici îndeplinirea cvorumului de ședință.
În acest context, recurenta a susținut că ambele decizii invocate au avut același obiect și că cea de-a doua decizie a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei decizii, aceasta din urma stabilind exact contrariul primei decizii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii de revizuire avut în vedere de instanța, respectiv faptul că cererea de revizuire este condiționată de neinvocarea autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces, recurenta a arătat că acesta este, de asemenea, neîntemeiat, întrucât excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată în cererea de apel, acesta fiind declarat de reclamanții A., B. și C., care nu aveau niciun interes în invocarea acestei excepții.
La data de 31 iulie 2017, recurenta a depus la dosar un înscris intitulat motive de recurs, care conține, în esență, aceleași critici de nelegalitate cu motivele depuse la data de 24 iulie 2017.
În cuprinsul acestor motive, recurenta a susținut că decizia civilă nr. 62/2017 a Tribunalului Vrancea se bucură de autoritate de lucru judecat și sub aspectul considerentelor care rețin valabilitatea hotărârii nr. 1/17.06.2016 a Obștii Coza, aceasta fiind o chestiune litigioasă care a fost rezolvată în manieră incidentală, față de susținerile intervenienților A., B. și C., care s-au opus înscrierii în registrul Obștilor a hotărârii nr. 1/17.06.2016 invocând nevalabilitatea acesteia.
La data de 25 septembrie 2017, intimații A., B. și C. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, susținând că în mod corect instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
La data de 9 octombrie 2017, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimați prin întâmpinare.
Recursul recurentei-revizuente a fost legal timbrat cu 100 RON, taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin raportul întocmit la data de 10 noiembrie 2017, s-a constatat că recursul declarat de revizuenta Obștea în Devălmășie Sat Coza împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
La 21 februarie 2018, revizuenta a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de revizuenta Obștea în Devălmășie Sat Coza și a stabilit termen de judecată la data de 2 octombrie 2018.
Analizând recursul declarat de revizuenta Obștea în Devălmășie Sat Coza, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept incidente, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:
Recurenta-revizuentă a criticat decizia atacată din perspectiva faptului că instanța de apel, în mod greșit, a reținut că nu există contradictorialitate între decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 67 din 2 februarie 2017 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă.
În accepțiunea revizuentei, ambele decizii au avut același obiect, astfel încât, decizia civilă nr. 67/2.02.2017 a Tribunalului Vrancea se bucură de autoritate de lucru judecat sub aspectul valabilității hotărârii nr. 1/17.07.2016 a Obștii Coza, chiar dacă prin dispozitiv se dispune doar cu privire la înscrierea acesteia în registrul obștilor. S-a învederat că, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, a fost analizată valabilitatea hotărârii nr. 1/17.07.2017, în contradictoriu cu aceleași părți litigante ca cele din litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 a Tribunalului Vrancea, dispunându-se înscrierea în registru a hotărârii, deoarece s-a constatat și valabilitatea acesteia.
În drept, criticile recurentei se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu trimitere la art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Răspunsul la aceste critici presupune analizarea condițiilor instituite de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care au constituit temeiul cererii de revizuire soluționate prin decizia recurată.
Potrivit acestui text de lege, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Pentru incidența acestui motiv de revizuire este necesar ca în dosare diferite între care există tripla identitate de părți, obiect și cauză să fi fost pronunțate hotărâri contradictorii.
O altă condiție pentru incidența acestui motiv este aceea ca în al doilea dosar să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, deși a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
Contrar celor afirmate de către recurenta-revizuentă prin cerere de recurs, se reține că, în cauză, nu există identitate de obiect între cele două dosare.
În speță, se constată că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că prin decizia nr. 67/02.02.2017 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul, cu consecința schimbării în tot a încheierii din registrul special al obștilor, ținut la Judecătoria Focșani, în sensul dispunerii înscrierii în acest registru a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Obștii în devălmășie nr. 1 din 17 iulie 2016, în timp ce prin cea de-a doua decizie, cu nr. 340/11.05.2017, tot ca urmare a admiterii apelului (declarat de intimații din prezenta cauză), a fost schimbată în tot hotărârea primei instanțe, în sensul admiterii cererii reclamanților și anulării hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Obștii în Devălmășie nr. 1 din 17 iulie 2016.
În acest context, în mod corect instanța de revizuire a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele imperative prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, în speță, nu există contradictorialitate între decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 și decizia civilă nr. 67 din 2 februarie 2017, ambele pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, întrucât acestea au avut obiecte diferite, cum în mod corect a reținut și instanța prin decizia recurată.
Astfel, dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vrancea, secția I civilă a avut ca obiect solicitarea Obștii în Devălmășie a satului Coza de înscrierea în registrul special al obștilor a hotărârii nr. 1/17.07.2016 a Adunării Generale Extraordinare a Obștii Coza privind alegerea conducerii.
Prin decizia nr. 67 din 2 februarie 2017, pronunțată în acest dosar, Tribunalul Vrancea, secția I civilă s-a soluționat în procedura de înscriere a modificărilor aduse structurii organelor de conducere ale asociațiilor și fundațiilor o acțiune necontencioasă, astfel încât singurul examen realizat în acest caz este unul de ordin formal, judecătorul desemnat având atribuții delimitate la controlul vizând existența hotărârii, a convocării, a semnăturilor membrilor obștii, a procesului-verbal de ședință și a afișării convocării.
În mod deosebit, dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vrancea, secția I civilă a avut ca obiect cererea reclamanților A., B. și C. prin care s-a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Obștii satului Coza din data de 17 iulie 2016.
Prin decizia civilă nr. 340 din 11 mai 2017 pronunțată în acest dosar, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a analizat pe fond condițiile de valabilitate ale adoptării hotărârii nr. 1/17.07.2016, prin verificarea acesteia în raport cu statutul și legea, fiind astfel realizat un control contencios asupra fondului cauzei, în examinarea legalității actului juridic atacat.
Prin urmare, raportat la considerentele arătate, criticile recurentei-revizuente întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi respinse.
Totodată, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a reținut în decizia recurată că admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o asemenea excepție a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra ei, soluția contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre, condiție neîndeplinită în speță.
Sub acest aspect, recurenta a precizat că excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată în cererea de apel, întrucât aceasta a fost formulată de reclamanții A., B. și C., care nu aveau niciun interes în invocarea acestei excepții.
În acest sens, Înalta Curte constată că prin încheierea din 20 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, reprezentantul reclamanților A., B. și C. a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire la condițiile de validitate a unei adunări generale extraordinare, referitoare la procedura de alegere a organelor de conducere și la cvorum, reținute prin deciziile civile nr. 285/2016, nr. 309/2016 și nr. 22/2014.
Cu toate că, în speță, nu rezultă că s-ar fi invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 67/2.02.2017 în cel de-al doilea litigiu, astfel cum a constatat instanța de revizuire, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 535 C. proc. civ., potrivit cărora încheierile pronunțate în procedură necontencioasă nu au autoritate de lucru judecat, această regulă generală aplicându-se și în litigiul pendinte.
Astfel, raportat la aspectele evidențiate, Înalta Curte constată că decizia nr. 67 din 2 februarie 2017 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă nu poate avea autoritate de lucru judecat sub aspectul chestiunilor analizate de aceeași instanță în decizia nr. 340 din 11 mai 2017, având în vedere că primul litigiu a vizat o procedură necontencioasă, ce a fost limitată la analizarea unor aspecte formale, în sensul verificării dacă au fost depuse documentele cerute de lege pentru a se putea dispune înscrierea în registrul asociațiilor și fundațiilor, iar cel de-al doilea litigiu a analizat pe fond îndeplinirea condițiilor de validitate ale întregii proceduri desfășurate cu ocazia alegerilor.
Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorității de lucru judecat este nefondat, astfel încât va fi respins.
În plus, chiar și în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat a primei decizii ar fi fost invocată în cel de-al doilea litigiu, reevaluarea acestei autorități din perspectiva dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ. ar fi echivalat cu o rejudecare a recursului și transformarea revizuirii în cale de reformare, ceea ce apare ca inadmisibil în sistemul de drept actual.
Recurenta a mai criticat decizia atacată și din perspectiva faptului că, în accepțiunea sa, decizia civilă nr. 62/2017 a Tribunalului Vrancea se bucură de autoritate de lucru judecat și sub aspectul considerentelor, care rețin valabilitatea hotărârii nr. 1/17.06.2016 a Obștii Coza.
În acest sens, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a avut în vedere hotărârile în întregul lor, cu atât mai mult cu cât considerentele unei hotărâri au rolul de a susține și motiva soluția adoptată de instanță în cauza respectivă. În speță, considerentele celor două hotărâri s-au raportat la soluțiile pronunțate în cele două dosare. Astfel, împrejurările invocate în primul litigiu au fost tranșate într-o procedură necontencioasă, fiind analizate aspectele formale ce țin de existența hotărârii nr. 1/17.06.2016 și a convocării, iar chestiunile invocate în cel de-al doilea litigiu au fost analizate pe fond, din perspectiva validității adoptării hotărârii 1/17.07.2016. Prin urmare, considerentele au vizat chestiuni diferite, într-un caz aspecte formale care impun doar verificarea unor documente, iar în celălalt caz aspecte ce țin de fondul litigiului, în sensul verificării îndeplinirii condițiilor de validitate ale procedurii desfășurate cu ocazia alegerilor.
În acest context, se constată a nu fi îndeplinite condițiile care să conducă la admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nici din această perspectivă.
În consecință, se apreciază că instanța de revizuire a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuenta Obștea în Devălmășie Sat Coza împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenta Obștea în Devălmășie Sat Coza împotriva deciziei civile nr. 162/A din 19 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2018.