ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3587/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 73 din 14 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României s-a admis acțiunea arbitrală la data de 11 martie 2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. pârâta fiind obligată la plata sumei de 123.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuieli cu paza pe perioada 11 martie 2013 - 31 decembrie 2015 și a sumei de 12.735,23 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 608 C. proc. civ., a formulat acțiune în anulare reclamanta B..

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința nr. 15 din 31 ianuarie 2018, astfel cum a fost completată prin sentința nr. 169 din 5 septembrie 2017, a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare și a obligat reclamanta B. să plătească pârâtei S.C. A. S.A. 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă B..

Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și rejudecarea cauzei.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției și a reiterat criticile formulate inițial.

Recursul este inadmisibil.

În aplicarea prevederilor art. 27 C. proc. civ., față de regimul juridic aplicabil acțiunii în anulare, ca unică modalitate de desființare a hotărârii arbitrale, dată fiind astfel determinarea procesuală existentă între acțiunea arbitrală și acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, trebuie avută în vedere data la care a fost formulată cererea de arbitrare, în speță acțiunea arbitrală, întrucât acesta este momentul la care a fost declanșat procesul care a condus la pronunțarea hotărârii arbitrale.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiași alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admițând acțiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și va trimite cauza spre judecată instanței competente să o soluționeze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz.

Potrivit alin. (4) al art. 613 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, respectiv 11 martie 2016), "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a textelor de lege mai sus evocate, rezultă că hotărârile curții de apel prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt supuse recursului, fiind definitive.

Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul arbitral la data 11 martie 2016, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. prin Legea nr. 76/2012 (15 februarie 2013), dar înainte de apariția Legii nr. 17/2017 prin care s-a modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului."

Dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel modificate nu sunt incidente în cauză în raport de prevederile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În aplicarea principiului tempus regit actum, din perspectiva intercondiționării mai sus relevate, în considerarea celor ce preced, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2016, momentul introducerii acțiunii arbitrale.

În aceste condiții, recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 483 C. proc. civ., întrucât legea nu prevede această cale de atac.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte având în vedere și dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil și va obliga recurenta să plătească intimatei S.C. A. S.A. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. împotriva sentinței nr. 15 din 31 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta B. să plătească intimatei S.C. A. S.A. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.