ÎCCJ, decizie (scj.ro #82762)

Contestație

la executare  introdusă de terță persoană la hotărârea de adjudecare

definitivă a unui imobil. Competență. Cale de atac

În raport cu dispozițiile art.401 alin.2 C.proc.civ.,

contestația, formulată în termenul prevăzut în text, prin care terța persoană

pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, este de competența

instanței de executare care, prin hotărâre, supusă apelului, stabilește în ce

limite  se menține titlul executor.Dreptul terței persoane se poate

realiza pe calea  unei cereri separate, în condițiile legii, dacă s-a depășit

termenul de contrestare, conform alin.3 al art.401 C.proc.civ.

Secția civilă, decizia  nr.2608 din 28 iunie 2002

Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.4233 din 14 martie 2001, a respins

contestația formulată de T.G. la executarea sentinței civile nr.8156/1998 a

aceleiași instanțe, prin care s-a dispus adjudecarea definitivă a unui imobil -

compus din teren și construcție, cu parter și etaj - proprietatea debitoarei

L.E. și a moștenitorilor defunctului L.C., în favoarea creditorilor S.E. și

G.N.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.1327 din 6 iunie 2001, a respins

recursul declarat de contestatoarea T.G.

Instanțele au reținut, în esență, că dreptul pretins de contestatoare, potrivit

căreia este coproprietară pentru o cotă indiviză de 44% din parterul

construcției adjudecate definitiv în beneficiul creditorilor S.E. și S.N.poate

fi valorificat pe calea unei acțiuni în revendicare, iar nu pe calea

contestației la executare, întrucât acest aspect vizează chestiuni de fond,

care urmăresc să repună în discuție însăși validitatea titlului executoriu.

Recursul în anulare, declarat împotriva ambelor hotărâri, de procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție este fondat.

Contestația la executare, formulată de terță persoană are, de principiu,

caracterul unei adevărate acțiuni de revendicare.

Ca atare, este greșită soluția instanțelor, de respingere a contestației la

executarea sentinței civile nr.8156/1998 a Judecătoriei Iași, cu motivarea că

aspectele reliefate de contestatoare (are proprietatea unei cote indivize din

imobilul adjudecat, în întregime, în beneficiul creditorilor S.E. și G.N.)

privesc chestiuni de fond ce urmăresc repunerea  în discuția părților a

titlului executoriu care a intrat în puterea lucrului judecat.

În realitate, contestația la executare vizează de fapt dispozitivul unui titlu

imposibil de executat, întrucât se susține că sunt  probe conform cărora

imobiluil în litigiu nu a aparținut în totalitate debitorului.

În fine, instanța de control judiciar a încălcat și dispozițiile art.402

alin.2, din Codul de procedură civilă, potrivit căora hotărârea se dă cu drept

de apel, în cazul în care contestația a fost formulată de terța persoană ce

pretinde că are un drept de proprietate asupra bunului urmărit.

Or, în speță, deși sentința civilă nr.4233 din 14 martie 2001 a Judecătoriei

Iași a fost pronunțată cu drept de apel, Tribunalul Iași  a judecat calea

de atac ca fiind recurs, încălcându-se astfel regulile referitoare la dublul

grad de jurisdicție și la dreptul de apărare.

Așa fiind, s-a admis recursul în anulare, s-a dispus casarea hotărârilor

atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.