ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3450/2018

HOTĂRÂRE

19.09.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3450/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 17.11.2017, sub numărul de dosar de mai sus, contestatorul MINISTERUL JUSTITIEI a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D. împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017, respectiv a somației emise la data de 30.10.2017, a încheierii de cheltuieli emise la data de 30.10.2017 și a încheierii de încuviințare a executării silite a judecătoriei Satu Mare nr. 3055/2017 din data de 12.10.2017 solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea executării silite și anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. x/2017 instrumentat de BEJ E..

Judecătoria Sectorului 5 a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o reținând următoarele:

Potrivit art. 663 (Cererea de executare silită) C. proc. civ., executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Potrivit art. 714 din C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare a fost definită de art. 651 C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Văzând încheierea de încuviințare a executării silite, dată de Judecătoria Satu Mare 12.10.2017, și având în vedere localitatea în care se găsește sediul debitorului care a atras competența instanței de executare (Tribunalul Satu Mare), locație care se află în raza teritorială a Judecătoriei Satu Mare (potrivit art. 38 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la prevederile H.G. 337 din 9 iulie 1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii), competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Satu Mare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 din C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimații A., B., C. și D., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Sectorului 5 București și a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării conflictului de competență către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport de obiectul cererii, Înalta Curte reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Conform art. 651 C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, executarea silită a fost demarată în dosarul de executare nr. 393/2017 instrumentat de B.E.J E. împotriva a trei debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Satu Mare și Ministerul Finanțelor Publice, având sediile în București și respectiv Satu Mare.

Așadar, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, ar reveni alternativ Judecătoriei Sector 5, respectiv Judecătoriei Satu Mare.

În absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, este aplicabilă, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, prevederea art. 112 alin. (1) din același cod, potrivit căreia "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

În raport de aceste dispoziții introducerea cererii de executare silită și obținerea încuviințării silite la una dintre cele două instanțe, deopotrivă de competente, în circumscripția căruia se află sediul unuia dintre debitori, respectiv Judecătoria Satu Mare, urmează principiul prevăzut de art. 116 C. proc. civ. conform căruia reclamantul are alegerea între două instanțe deopotrivă de competente.

În cauză, creditorii au ales să solicite încuviințarea executării silite Judecătoriei Satu Mare care astfel a devenit instanță de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele reținute rezultă că Judecătoria Satu Mare ca instanță care a încuviințat executarea silită rămâne competentă să soluționeze și contestația la executare dedus judecății, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.