ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 998/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 1055/R din 29

noiembrie 2011 Curte de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a

respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea H.M.,

împotriva deciziei penale nr. 747 pronunțată în dosarul nr. 8042/11 l/P/2010*

al Curții de Apel Oradea.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatoarea la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel

Oradea a reținut:

Prin

decizia penală nr. 747 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea

pronunțată în dosar nr. 8042/111/2010

*

,

în baza art. 391 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de H.M., împotriva deciziei penale nr. 636 din 23 august 2011

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care a fost menținută în întregime, fiind

obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare

în recurs.

Pentru a

pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că în ședința publică din

23 august 2011, procurorul de ședință a invocat excepția inadmisibilității

recursului.

Examinând

excepția invocată prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea de Apel

a constatat că, într-adevăr, prin sentința penală recurată, Tribunalul Bihor a

dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de către

petentă în favoarea Judecătoriei Oradea.

Or, potrivit art.

42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă

recursului.

Astfel fiind,

calea de atac exercitată de petentă este inadmisibilă, considerent pentru care,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen., a

fost respinsă ca atare, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C.

proc. pen., să fie obligată petentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli

judiciare în recurs, din care suma de 150 lei, onorariu pentru apărarea din

oficiu.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea H.M.

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele invocate în scris.

Examinând

contestația în anulare în limitele legii, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art.

391 C. proc. pen. a respins-o ca inadmisibilă întrucât nu este incident nici

unul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C.

proc. pen. și se atacă cu contestație în anulare decizia nr. 747/2010 a Curții

de Apel Oradea dată în contestație în anulare, iar o contestație în anulare

formulată împotriva decizii dată în contestație în anulare este inadmisibilă.

împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea H.M.

Recursul este inadmisibil.

Examinând

hotărârea recurată, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alin. ultim

C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta

contestatoare este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea

de Apel Oradea e definitivă.

Înalta

Curte reține că, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care

intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care

legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă

exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un

act neprocesual.

Dispozițiile

din Cod procedură penală enumera hotărârile, care pot fi atacate o singură dată

cu recurs, respectiv:

a)

sentințele

pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b)

sentințele

pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și

disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2

ani;

c)

sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d)

sentințele

pronunțate de secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție;

d

1

)

sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e)

deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,

curți de apel și Curtea Militară de

Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitare".

De asemenea potrivit art. 417 C. proc.

pen., „hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării

acesteia când:

a) recursul

a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără

rejudecare;

b) cauza

a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde

obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii

recursului."

Având în

vedere dispozițiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt

hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, văzând că hotărârea atacată nu face

parte dintre aceste hotărâri, înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul

declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29

noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori

și o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatoarea H.M. împotriva deciziei penale nr. 1055/R din 29

noiembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

aprilie 2012.