ÎCCJ, decizie (scj.ro #85393)

Executor judecătoresc. Suspendare din funcție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Legalitatea suspendării Legea nr. 188/2000, art.47 alin.1 Având în vedere trimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru săvârșirea de infracțiuni, suspendarea din funcție este legală, deoarece odinul de suspendare a fost emis după obținerea în prealabil a avizelor prevăzute de lege, iar ascultarea recurentului-reclamant este obligatorie doar în cazul abaterilor disciplinare, nu și al infracțiunilor. (Secția de contencios administrativ, decizia nr. 3949 din 18 noiembrie 2003) Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului Ministerului Justiției nr. 500/C din 20 februarie 2003, până la soluționarea procesului penal.

Reclamantul a arătat că ordinul a fost emis cu încălcarea normelor constituționale, respectiv art.15 alin.2; 24 alin. 1, 38 alin.1 din Constituție, a art.6 pct.12 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului și a art.45 alin.2 și 3 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești. Curtea de Apel Constanța, Secția de contencios administrativ a respins contestația formulată de P.M., reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.188 din 1 noiembrie 2000, privind executorii judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.M., susținând că: - interpretarea pe care judecătorul fondului cauzei a făcut-o cu privire la aplicarea prevederilor art.47 alin.1 necoroborat cu prevederile art.45 alin.(2) și (3) este nelegală, netemeinică și chiar abuzivă; - aplicând prevederile art.47 alin.(1) din lege fără a le corobora cu cele ale art.45 din același act normativ instanța ar încălca prevederile și dispozițiile art.6 pct.1,2 și 3 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; - judecătorul care a judecat fondul cauzei nu a ținut seama de faptul că Ordinul Ministrului Justiției nr.500/C din 20 februarie 2003 a fost emis cu încălcarea flagrantă a principiului neretroactivității legii, prevăzut de art.15 alin.(2) din Constituția României care menționează că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”.

Recursul este nefondat. În fapt, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia înregistrat sub nr.2008/P /2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a executorului judecătoresc P.M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals. Urmare acestei situații prin adresa nr.20660 din 7 ianuarie 2003, Uniunea Națională a Executorilor din România a cerut Ministrului Justiției să dispună suspendarea din funcție a reclamantului până la soluționarea procesului penal. Astfel, la data de 20 februarie 2002 Ministrul Justiției a emis Ordinul nr.500/C prin care reclamantul P.M.

a fost suspendat din funcția de executor judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246; 289 și 291 până la soluționarea procesului penal. Atât prin acțiunea introductivă la instanță, cât și prin motivele de casare, recurentul a susținut că i-au fost încălcate unele drepturi constituționale, întrucât nu s-a dispus ascultarea sa prealabilă, iar Ordinul emis încalcă principiul neretroactivității legii. Susținerile sale așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu pot fi primite, deoarece ordinul a fost emis după obținerea, în prealabil, a avizelor prevăzute de lege, iar ascultarea recurentului-reclamant este obligatorie doar în cazul abaterilor disciplinare, nu și al infracțiunilor (când are loc cercetarea penală).

În raport cu cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.