ÎCCJ, decizie (scj.ro #85393)

Executor judecătoresc. Suspendare din

funcție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Legalitatea

suspendării

Legea

nr. 188/2000,

art.47 alin.1

Având în vedere trimiterea în judecată a

executorului judecătoresc pentru săvârșirea de infracțiuni, suspendarea din

funcție este legală, deoarece odinul de suspendare a fost emis după obținerea

în prealabil a avizelor prevăzute de lege, iar ascultarea

recurentului-reclamant este obligatorie doar în cazul abaterilor disciplinare,

nu și al infracțiunilor.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr. 3949 din

18 noiembrie 2003)

Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea

Ordinului Ministerului Justiției nr. 500/C din 20 februarie 2003, până la

soluționarea procesului penal.

Reclamantul a arătat că ordinul a fost emis cu încălcarea normelor

constituționale, respectiv art.15 alin.2; 24 alin. 1, 38 alin.1 din Constituție,

a art.6 pct.12 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și

Libertăților Fundamentale ale Omului și a art.45 alin.2 și 3 din Legea

nr.188/2000 privind executorii judecătorești.

Curtea de Apel  Constanța, Secția de contencios administrativ a respins

contestația formulată de P.M., reținând că  în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.188 din 1 noiembrie 2000, privind

executorii judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.M.,  susținând

că:

- interpretarea pe care judecătorul fondului cauzei a făcut-o cu privire la

aplicarea prevederilor art.47 alin.1 necoroborat cu prevederile art.45 alin.(2)

și (3) este nelegală, netemeinică și chiar abuzivă;

- aplicând prevederile art.47 alin.(1) din lege fără a le corobora cu cele ale

art.45 din același act normativ instanța ar încălca prevederile și dispozițiile

art.6  pct.1,2 și 3 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale;

- judecătorul care a judecat fondul cauzei nu a ținut seama de faptul că

Ordinul Ministrului Justiției nr.500/C din 20 februarie 2003 a fost emis cu

încălcarea flagrantă a principiului neretroactivității legii, prevăzut de art.15

alin.(2) din Constituția României care menționează că „Legea dispune numai

pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia înregistrat

sub nr.2008/P /2001 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a executorului judecătoresc P.M., cercetat pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fals intelectual și uz de fals.

Urmare acestei situații prin adresa nr.20660 din 7 ianuarie 2003, Uniunea

Națională a Executorilor din România a cerut Ministrului Justiției să dispună

suspendarea din funcție a reclamantului până la soluționarea procesului penal.

Astfel, la data de 20 februarie 2002  Ministrul Justiției a emis Ordinul

nr.500/C prin care reclamantul P.M. a fost suspendat din funcția de executor

judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246; 289 și 291

până la soluționarea procesului penal.

Atât prin acțiunea introductivă la instanță, cât și prin motivele de casare,

recurentul a susținut că i-au fost încălcate unele drepturi constituționale,

întrucât nu s-a dispus ascultarea sa prealabilă, iar Ordinul emis încalcă

principiul neretroactivității legii.

Susținerile sale așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu pot fi

primite, deoarece ordinul a fost emis după obținerea, în prealabil, a avizelor

prevăzute de lege, iar ascultarea recurentului-reclamant este obligatorie doar

în cazul abaterilor disciplinare, nu și al infracțiunilor (când are loc

cercetarea penală).

În raport cu cele arătate, recursul a fost respins ca nefondat.