ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 271/2018

Ședința publică din data de 2 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimații B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, în baza art. 703 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 720 alin. (1) noul C. proc. civ., încetarea executării silite demarate în dosarul de executare nr. 567/2017 aflat pe rolul SCPEJ "D." și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10223 din 4 octombrie 2017 Judecătoria Sector 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, instanța apreciind că, în determinarea instanței competente teritorial, sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și cele ale art. 819 C. proc. civ.

La primul termen de judecată din data de 21 noiembrie 2017, Judecătoria Sinaia a pus în discuția părților competența instanței potrivit dispozițiilor art. 131 și art. 132 C. proc. civ., iar prin sentința nr. 1046 din 5 decembrie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sinaia a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, a constatat ivit conflictul de competență și a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În pronunțarea acestei soluții, cea de-a doua instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în condițiile în care debitor în cauză figurează numita E., domiciliată în București.

Totodată s-a avut în vedere că încuviințarea executării silite s-a dispus de Judecătoria Sector 2 București, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1354 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sinaia, și că, potrivit dispozițiilor art. 714 C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar în cazul urmăririi silite a imobilelor, se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului, în speță textul de lege stabilind și o competență alternativă.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Sector 2 București este competentă teritorial în soluționarea pricinii, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului urmăririi silite imobiliare.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competentei instanței de executare.

Potrivit art. 819 alin. (1) C. proc. civ., urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul.

Având în vedere textele legale mai sus evocate, Înalta Curte reține că, în cazul urmării silite a imobilelor, se instituie o competență teritorială alternativă, contestatorul având dreptul de a alege, prin raportare la art. 116 C. proc. civ., instanța competentă.

Cum din actele dosarului - dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 2, rezultă că debitoarea E. este domiciliată în București, sectorul 2 și având în vedere că opțiunea contestatorului a fost realizată în concordanță cu normele legale mai sus menționate, Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 2 București a fost în mod legal investită cu soluționarea cererii deduse judecății.

În considerarea celor ce preced, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 februarie 2018.