ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3447/2018

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 07.12.2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. și SCPES D. contestație la executare, prin care a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 7/2017.

În motivare a arătat că executarea silită a fost efectuată de către un executor judecătoresc necompetent, iar încuviințarea executării silite s-a dispus de o instanță necompetentă.

Prin sentința civilă nr. 3189/25.04.2018 instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a acuzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București fiind înregistrat dosarul nr. x/2018.

În ședința publică din data de 09.07.2018, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Analizând cererile formulate de părți și înscrisurile aflate la dosar în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. În conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă.

În cazul contestației la executare, necompetența teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu o pot înlătura.

Conform art. 714 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, aparținând instanței de executare și competența pentru soluționarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speță, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost invocată, din oficiu, la primul termen de judecată, cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că, la data începerii executării silite - 12.01.2017, domiciliul debitorului-contestator se afla în Pitești, instanța de executare este Judecătoria Pitești.

Pentru aceste motive, având în vedere normele legale imperative menționate mai sus care reglementează un caz de competență teritorială de la care nu sunt permise derogări, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența teritorială de soluționare a contestației la executare privind pe contestator A. - președine secretar de stat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pe intimatul B., pe intimatul SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE EXECUTARE SILITĂ "D.", în favoarea Judecătoriei Pitești. În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență. În temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Pitești, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în raport de obiectul cererii, aplicabile sunt dispozițiile art. 714 alin. (1) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., renumerotat, astfel cum textul a fost modificat prin art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014.

Potrivit acestor texte de lege, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

În cauză, la data începerii executării silite, domiciliul debitorului-contestator se afla în Pitești, ca atare instanța de executare este Judecătoria Pitești.

În consecință, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la criteriul stabilit prin art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ. rezultă că instanța de executare, în speță Judecătoria Pitești, este instanța competentă să soluționeze cauza, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2018.